Premierea Randonneurs

Chiar dacă pare că s-a întâmplat acum câteva luni bune, când soarele era încă pe cer și vremea prietenoasă te lăsa să ieși din casă la mânecă scurtă, premierea Randonneurs Romania nu e mai departe de vreo două săptămâni de zilele noastre. Într-adevăr două săptămâni pline de evenimente și activități, care mai de care, cât să-ți ocupi timpul mai mult sau mai puțin productiv, în funcție de zi, chef, putință și voință.

Sâmbătă pe 21 ale lui octombrie a avut loc la sediul Rezidenței urbane BRD premierea cicliștilor de anduranță pentru activitatea din întregul sezon 2017.  Mai pe înțelesul tuturor, au fost acordate într-un cadru festiv, toate diplomele și medaliile pentru participanții la turele de anduranță marca Randonneurs - adică 200km, 300km, 400km, 600km, 1000km, Super Randonneur 2017 (în traducere liberă - cel/cea care a făcut toată seria de curse 200 - 300 - 400 și 600km), Super Cupa Randonneur 2017 (adică seria de mai devreme + tura de 1000km) și Super Randonee Romanian TransCarpathians Epic (o monstruozitate superbă de 600km cu peste 10.000m diferență de nivel), toate organizate sub egida Asociației Adevărații Veloprieteni România, la București.

Totul a început pe la orele 17:00 când au început să se strângă dintre cei cunoscuți, câte unul, câte doi, pe jos sau alături de mijlocul preferat de locomoție - bicicleta. Ne-am aflat și noi pe acolo, eu cu Claudiu 😋, dat fiind faptul că nu puteam lipsi chiar azi și chiar de aici.

Când am intrat în curte, era liniște și se spuneau primele cuvinte legate de ture. Întârziaserăm puțin, dar așa am avut ocazia să-i cuprindem cu privirea pe aproape toți cei care au făcut parte anul acesta din Randonneurs - participanți, voluntari sau suporteri, fiecare cum a dorit.
Mă uitam la ei și-i vedeam așa, ferchezuiți, cu totul diferiți față de cum îi știam de obicei - cu echipamentul de ciclism, bluze tehnice, pantaloni cu bazon, buff-uri, căști, mănuși, măști, toate colorate și țipătoare. Acum toți se încadrau la capitolul acela de oameni normali, și-și lăsaseră deoparte echipamentul de supra-oameni.
A fost o plăcere să-i revedem, să facem poze, să-i aplaudăm cu foc pe cei de la Ansamblul folcloric Doina al Casei de Cultură a Studenților București (da, au dansat grozav pentru noi și la final am încins și-o horă pentru că și bicicliștii dansează 💃), să ne minunăm de unul sau de altul pe care nu-l mai recunoșteam în haine civile și să ne formalizam puțin reușitele, înaintând rând pe rând pe scenă, în aplauzele și strigătele (săracii vecini 😂) de aprobare ale celorlalți.

Anul acesta a fost mai sarac în ture pentru mine și Claudiu, dar asta nu înseamnă că nu am savurat-o pe fiecare în parte, așa cum îi stă bine biciclistului de cursă lungă. Cu toate că am lipsit la aproape jumătate din ele, am reușit totuși să adunăm în desaga cu amintiri o serie frumoasă de ture de 200, 400 și 600 de km eu....
...și Claudiu de 400 și 600 km.
Multe peripeții, scrâșnete din dinți, plăcuțe, pinioane, lanțuri, foi, cauciucuri și o grămadă de momente frumoase am strâns și de data asta.

Și uite așa, de la mine o mie și două sute, de la Claudiu o mie, de la ceilalți tot pe acolo și peste, câteva zeci de mii de kilometri s-au adunat în curtea aceea micuță din mijlocul Bucureștilor.

Special thanks go to Adevărații Veloprieteni pentru organizarea și promovarea acestor ture minunate.
A lot of thank you`s către voluntari și toți cei care s-au implicat în organizare într-un fel sau altul.
Kisses and hugs merg spre cei alături de care am pedalat și către cei cu care ne-am întâlnit pe trasee. O vorbă bună și o figură prietenoasă te mobilizează de multe ori.
Special credits go to Radu Cristi și Traian Olinici pentru pozele din postarea de azi.

Ne revedem curând. Să curgă weekendul! 😁

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima de 150 din an!

Brevetul de 200 de kilometri