Nuante

Vuieste internetul de cateva zile de campania #metoo ce vrea sa atraga atentia asupra abuzurilor sexuale in diferite forme si intensitati realizate asupra femeilor. A plecat de pe undeva din Statele Unite si ideea mi se pare buna pentru ca te ajuta sa constientizezi nivelul la care se intampla anumite lucruri.
Nu este un subiect usor. Abuzul cu caracter sexual poate lua diferite forme. Plecand de la vorbele porcoase aruncate de diversi cand treci pe langa ei si trecand prin urmariri pe strada sau in mijloacele de transport, pipaieli, imbranceli, jigniri si ajungand la formele cele mai grave ca batai, violuri si altele asemenea.

Eu ma consider norocoasa. In copilarie si adolescenta nu am avut parte de foarte multe astfel de situatii. Le pot numara pe degete si multe s-au incheiat cu „bine”. Ma rog, cat de bine se poate incheia un astfel de caz. Iar ca adult, sa spunem ca m-au ajutat gabaritul, gura bogata si faptul ca am inceput sa fac sport.

Nu o data mi s-a intamplat sa am parte de pipaieli nesolicitate in mijloacele de transport in comun (si nu ma refer aici la simpla aglomeratie de autobuz, cand n-ai ce face, stai cat mai aproape de individul de langa tine). Nu sunt eu o frumusete rapitoare, dar parca nu simt nevoia sa-si frece unul diverse parti componente de mine. Ma respect. Sau de urlete pe strada de la diversi muncitori, oameni fara adapost sau indivizi care la prima vedere nu dadeau semne de tulburari de comportament. Nu am nimic cu muncitorii sau cu persoanele fara adapost, doar ca foarte multi reprezentanti ai acestor categorii recurg la tipete, fluieraturi si vorbe nu foarte delicate la adresa fetelor si femeilor. La naiba, daca esti un pusti mai efeminat putin, cred ca tot o patesti. Am inceput sa folosesc casti si sa ascult muzica. Tare.

M-au si urmarit vreo doi. Pe unul l-am batut in scara blocului. Statura mea inalta si lectiile de karate pe care le luasem in perioada aceea m-au ajutat sa-i tai respiratia dobitocului, in timp ce incerca sa ma „cunoasca” mai bine. A plecat fugind pe scari.
Celalalt nu a ajuns asa departe. S-a oprit cand a vazut ca am intrat repede in scara blocului si am blocat usa dupa mine.

Sunt biciclista, una din relativ putinele reprezentante ale sexului frumos care merge intens cu bicicleta mai peste tot. Sa-ti zic cam cati soferi imi fac semne pe geam sau imi striga lucruri obscene zilnic in mers? Mai putin cand sunt cu Claudiu. Cand sunt cu Claudiu toata lumea tace.

Mai si alerg ocazional. Cand sunt singura sau cu fetele, ma mai trezesc cu cate o palma peste fund. Nu-i cunosc. De ce mi-ar da o palma peste fund? Si chiar daca i-as cunoaste, nu le-as permite. Este fundul meu.

Vorbeam ieri cu o prietena despre mentalitati legate de ceea ce este catalogat drept abuz. Multi dintre noi cred cu tarie INCA, faptul ca daca nu s-a intamplat nimic grav – viol, bataie, santaj si altele din aceeasi categorie, nu se numeste abuz. „E asa... Na...”, „Ei si tu acum!”, „Dar nu s-a intamplat nimic”. Sau „cine stie ce ai facut tu”, „i-ai dat semne”, „pai daca te imbraci asa”. Sunt doar scuze. Scuze pentru agresor si hai sa luam peste picior „victima”, ca e prea sensibila sau poate e la ciclu. "Maturizeaza-te!", "Esti cam nervoasa draga, de ce-ti sare țandăra asa?"

Toate aspectele sexuale nesolicitate, care-ti provoaca disconfort, se numesc abuz. Chit ca-ti face unul semn ca ti-ar face chestii cu limba sau ca te apuca de sani la metrou, sau ca te violeaza si te bate fara mila, lasandu-te intr-o balta de sange.

E abuz. Exista nuante.

Comentarii

  1. #metoo... rezonez cu ce ai scris aici, si cand merg cu bicicleta in trafic si prefer sa-mi pun ochelarii si castile ca un filtru in calea vorbelor si privirilor aruncate cu rautate din partea unor soferi; mi se pare incredibila si de impact aceasta campanie, si fara sa vreau neaparat mi-am amintit de o intamplare din copilarie; eram o fetita, ma jucam in fata blocului cu alti copii si a venit un barbat la scara; ne-a chemat pe casa scarii si a inceput sa ne intrebe (pe mine si pe o alta fetita) daca locuieste in bloc familia "X"... dar vorbea incet si noi, inerent, ne apropiam de el sa auzim mai bine..."Ce familie?" intrebam noi ... tot nu era clar ce raspundea si eu tot repetam "Ce familie?"... parca murmura raspunsul, si la un moment dat, in cateva secunde si-a deschis fermoarul de la pantaloni si a inceput sa se masturbeze... am fugit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ce zici. Oamenii aia pe care ii mai intalneam in parc atunci cand chiuleam de la ore, sau pe strada in colturile mai intunecate cand plecam tarziu de la liceu, sau chiar anul asta in parcarea aflata foarte aproape de un bulevard circulat, ziua in amiaza mare.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Impresii:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima de 150 din an!

Brevetul de 200 de kilometri