Tura de duminica: Plimbare la Belciugatele

Vorbisem cu Claudiu să facem o tură ușoară, de relaxare, după evenimentele atmosferice desfășurate cu nu mai mult de 24 de ore în urmă. 
Am ales o variantă extinsă de Belciugatele, cu ieșire prin dreptul mânăstirei Cernica, în ideea că vom avea parte de un trafic ceva mai lejer decât cel de pe vechiul drum spre mare. Plus că zona este frumoasă în felul ei, cu multe sătuce și localități mai mult sau mai puțin răsărite, câmpuri întinse de rapiță și grâu, presărate pe alocuri cu maci înfloriți.
Mai este o lună ploioasă și așa a fost de când e lumea. Doar că anul ăsta parcă prea se nimeresc ele ploile tot așa în weekend și asta de vreo câteva săptămâni la rând! Așa că am ignorat orice avertizare meteo și orice ar fi spus Busu cu privire la vreme și duși am fost pe drum ocolit, să luăm prânzul la popas Diana din Belciugatele.

Am pornit pe traseu în jur de ora 10, dupa ce am reușit să ne strângem toți la punctul de pornire de la Cora Pantelimon. Am fost patru toți, trei cu MTB-uri și unul cu o cursieră, gata pregătiți să pornim în aventură - eu, Claudiu, Adi și Bogdan. Și zic aventură pentru că în fiecare zi în care te urci pe bicicletă îți deschizi orizontul pentru o experiență nouă.
Așa a fost și de data asta.
Nu am avut parte de incidente pe drum și sinceră să fiu nici nu le prea căutam cu lumânarea, că na! Prefer să-mi folosesc timpul în mod plăcut și constructiv. În schimb în Fundeni, exact unde facem dreapta spre Brănești, am avut parte de o primire călduroasă a copiilor ieșiți la joacă afară pe mijlocul uliței. Drumul era tare prost (pe un kilometru așa e drum teribil de prost, dar se poate merge totuși cu viteză scăzută) și când văd de departe vreo șapte prichindei, ceva mai înăltuți ca bicicleta mea, că se aliniază cuminți în partea dreaptă a drumului și așteaptă cu palmele întinse și cu gura până la urechi.
Pentru cine nu știe - copchii stau așa pentru că-și doresc să bați cupa cu ei, mod de încurajare oarecum împământenit. De obicei mă feresc să fac asta, iar motivele sunt multiple: să nu îi lovesc, să nu mă dezechilibrez și să cad peste ei, să nu cad și să mă lovesc eu sau bicicleta, teamă să nu mă tragă jos de pe bicicletă în vreo glumă proastă și multe altele. Aș putea să-ți înșir o cârcă, dar nu ne-ar ajunge internetul. De data asta în schimb mi s-a părut drăguț să răspund. Iau eu poziția, mă apropii de primul din rând și când să dau cupa cu el, ce mă întreabă?
"Te cheamă Elena?"
Apăi cât de drăguț!
"Nu mă cheamă Elena, dar la mulți ani oricum!"
"Mulțumesc!!"
Vine răspunsul vesel și mândru, din glasul lui pițigăiat de copil.

Cât de drăguț mi s-a părut momentul ăsta, nu ai idee. Mi-a făcut ziua frumoasă.
Am plecat mai departe că trecuserăm deja de zona cu probleme de asfalt, am ajuns în Brănești rapid și cu una cu două am făcut dreapta spre Belciugatele, spre locul nostru de masă și odihnă.
Adevărul e că în timp ce stăteam și mă relaxam pe malul apei, ciugulind din bunătățile de la popas, curată și uscată fiind, am mai aruncat un gând două la acei temerari care în minunata zi de duminică s-au gasit pe mocirlosul traseu de la Prima Evadare. Dar gândul îmi era repede furat de zona frumoasă, de lanurile cu maci înfloriți și vântul pe alocuri bătăios ce ne sufla în plete.

M-am bucurat din nou de fiecare kilometru parcurs și am savurat razele soarelui ce-mi făcea cu mâna dintre nori, eu găsindu-mă la adăpostul călduț al cremei de plajă cu factor de protecție 30! 😋

Mă bronzez repede!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima de 150 din an!

Brevetul de 200 de kilometri