Mă-sa de instructor auto

Am scos MTB-ul de la naftalină încă din prima zi teribil de friguroasă a lui noiembrie și am început să merg cu dânsul de atunci. Într-adevăr e nițel mai greoi de manevrat mai ales prin spațiile strâmte dintre mașini, când vrei să faci un viraj la stânga sau pur și simplu să înaintezi până la semafor. Cât de ușor e să faci asta cu o cursieră, dar na! Orice învăț de peste vară are musai și dezvăț.

Ieri a fost o zi bună de pedalat, în pofida traficului abundent, specific sărbătorilor și a vântului care pare să bată (cel puțin pentru mine), întotdeauna tare și din față. Cât să mă facă să mă agit și să mă muncesc mai mult decât e cazul. Adică de ce să nu ajung eu transpirată și gata împachetată de nervi la muncă?

Traficul de dimineață a fost prietenos, mult, dar fără incidente, fără istericale și sudălmi aruncate în toate cele patru colțuri ale lumii.
Traficul de după amiază așijderea, cu deosebirea că toți păreau să mă vâneze oarecum, sau să-și încerce frânele și viteza cu mine (chiar dacă nu aveau fizic unde să accelereze mai mult de cinci, hai zece metri cu indulgență în față). Nu m-am enervat și nici nu am "vărsat sânge nevinovat" ca Ștefan. Asta până la un metru de casă, unde, un minunat de instructor auto, pâinea lui Dumnezeu, a simțit el nevoia să treacă razant pe lângă mine, accelerând și făcând manevre dubioase. Noroc că am făcut dreapta că ajunsesem în fața blocului. I-am umplut frigiderul și cand ajunsesem în scara blocului continuam să o fac cu patos și dăruire.

Super exemplu. Milă mi-i de studenții lui, dar de mine, mi se rupe inima de milă ce-o să-mi fie când o să le vină ăstora rândul să iasă în trafic!
Imagine preluata de pe www.mediafax.ro
Și morala..
Bicicliștii sunt parte din trafic și este necesar ca toți să accepte acest lucru. Se simte o nevoie acută de instruire, de responsabilizare, de trezire a conștiinței, de educație rutieră și conducere preventivă, pentru toti participanții la trafic, nu doar șoferi, ci și pietoni și bicicliști deopotrivă. Fără discriminare. Pentru că noaptea minții e cel mai mare pericol pentru noi toți.

Părerea mea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Buzau - Lopatari si retur