7 days till Christmas – one down, six more to go

Pentru că m-am trezit mai târziu, iată...
*
Număr zilele și întâmplările frumoase până în Ajun – cam la asta se rezumă programul meu de Crăciun de anul ăsta.

De la ce m-am pornit? De la nebunia de Crăciun.
Îmi place Crăciunul. Să împodobesc casa, bradul (mai mult sau mai puțin natural), să stau alături de familie și significant other și să ronțăi cele mai grozave mâncăruri care acum au gustul cel mai bun. Serios! Când are salata de boeuf gust mai bun ca de Crăciun? Sau ouăle umplute și cozonacul. Și portocalele sunt cele mai gustoase în perioada asta!

De ce îi zic nebunie dacă tot îmi place perioada? Pentru că nu-mi place ceea ce a devenit Crăciunul pentru mulți dintre noi. Cu două săptămâni înainte de frumoasa zi de decembrie, toată lumea o ia razna! Toți aleargă la propriu disperați în toate direcțiile pentru cadouri, pentru mâncare, să cumpere, să ia, să aibă, să fie toate acolo din belșug, multe multe, chiar daca ai sau nu nevoie de atâtea! Merg haotic, traficul depășește orice estimat, orice bariera posibilă, se revarsă pe străzi și pe trotuare, mătură tot orașul dintr-o parte în alta, din zonele rezidențiale până în cele dedicate cumpărăturilor și înapoi. Se parchează oriunde, de cele mai multe ori chiar în mijlocul drumului, în gura intrării, de-a latul benzii de acces sau chiar în locușorul acela pe care-l vezi liber și e dedicat persoanelor cu dizabilități.Trebuie să cumperi un cadou, deci ai prioritate!

Multe, foarte multe obiecte, cadouri la modă, care mai de care să-ți ia ochii, cu prețuri pe măsură. Ia acum două, pe al treilea îl primești gratuit! Nu contează cât costă sau dacă se potrivește stilului persoanei care-l va primi! Să fie acolo! O să-l poarte cu siguranță, pentru că a costat mult! O să dea bine! Copii până în 5 ani care vor deschide cutiile cadou și vor găsi acolo telefoane inteligente și tablete pentru ultimele jocuri apărute în Market. Sau dacă nu-ți iau ochii prin prețul exorbitant, atunci poate prin cantitate! Toate prostiile de care ai sau nu nevoie, îți plac sau ba, sunt sau nu necesare, îți umplu punguța dedicată, lăsată de Moșul cel larg la băierile pungii și inconștient cu propriile-i finanțe.

Multă mâncare, de parcă se hrănește o armată de hipopotami și nu doar două persoane mici la stat și cu stomacul mai cât un pumn, mâncare multă, grea, tradițională. Să fie masa bogată, să se simtă omul sătul până peste cap când se ridică de la masă. Să aibă ce să mănânce de 5 ori pe zi, cele trei mese principale și două gustări – porc, pui, vită, curcan, cartofi, salată, tort, cozonac, de toate, stropite din plin cu țuică și vin, la grămadă, că doar tot acolo ajung.

Vezi tu.. în ultima perioadă, îmi pare că acest Crăciun a cam deviat de pe unde trebuia el să stea așa.. Adică.. nu mai este despre să “trăiești” acel moment, să te bucuri de puținul pe care-l ai sub brad, să te bucuri de luminițele frumos colorate din pom și de mutarea pe perioada sărbătorilor astfel încât să dormi în aceeași cameră cu bradul, să te poți bucura de jocul luminii până adormi. Nu mai este despre momentele petrecute alături de persoanele dragi și de "your significant other". Nu. Parcă se reduce totul la a avea cât mai mult, la a da cât mai mult, să fie! Să se facă impresie și să dea bine. Ori.. eu nu vreau asta.

Îmi doresc ca anul ăsta, moș Crăciunul meu să fie sărac și mai degrabă să-și folosească imaginația și să mă surprindă, decât să îmi aducă te miri ce minuni.

Mă bucur mai mult de o carte sau o cutie de ceai, decât de orice altceva.

Să nu mă înțelegi greșit dragă cititorule. Nu sunt "hater". Dar.. parcă un pic de cumpătare, un pic de moderație, nu a omorât pe nimeni. Zic aici de acel minim “bun simț” în toate.

Plecând de la gândurile astea, am ajuns la concluzia că vreau să-mi țin socoteala zilelor până la Crăciun și să-mi moderez achizițiile. Nu au intrat zilele-n sac. Sâmbătă mai erau șapte zile, iar timpul mi-a trecut frumos.

Trezitul târziu dimineața sau trezitul în general, a devenit mai interesant cu mâțozaura din dotare, nou membru al partidului torcătorilor și administrator cu drepturi depline al Vastelor Apartamente ale Domnului Iepure.

Un drum pe bicicleta în alergarea Moș Crăciunilor de la Adevărații VeloPrieteni – pe care nu i-am mai prins. Noi am plecat de acasă când ei tocmai terminau de împărțit darurile moșului către copii din parcurile bucureștene. Dar hei! Măcar am ieșit din casă, am văzut o porțiune de București neștiută până acum, ne-am zgribulit bine și am bălăurit și vreo 25 de kilometri pe bicicletă. Am avut 5 straturi de haine și două perechi de pantaloni. Parcă a fost gerul lui Sucilă..

Savarine la comandă – păi când te sună mama și-ți spune că mamaie e “însărcinată” că poftește la savarine, apăi vezi ce faci și cum faci, că te dai de trei ori peste cap și găsești cele mai gustoase prăjituri de la Georgy`s-ul din colț și le livrezi cu bicicleta la sediu.

Bunătățile sunt și pentru bicicliști – eclere, choux a la crème, mousse din trei tipuri de ciocolată și o negresă sunt tot ce-ți dorești pe lumea asta! I regret nothing!!

Și o pătură groasă!
Și mult, mult somn! Ăla e ok să fie din plin!

Imagine preluata de pe keepcalm-o-matic.co.uk

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 2