Tura 9 - Sud

M-am abținut! Deci m-am super abținut și de data asta să nu mă opresc la fiecare firicel de iarba, la fiecare cireș, la fiecare floricică și casă părăsită sau cuib de barză de pe traseu. De ce? Păi să le fac poză, evident! Eu sunt motivul pentru care s-a inventat vorba Picture it or it didn`t happen!

Pământul și-ar putea încetini rotația doar să pot să-mi fac eu poza.

Toți mă știu cât îmi place să fac poze. Multe! Să fie! Unde vreodată mai vezi tu cireș în pârg sau mâță tărcată :). Astfel, la tura asta am stat cuminte în banca mea și am facut doar vreo 2-3, cât să nu mă lipsesc de tot de această plăcere.
1 iunie de anul ăsta, m-a gasit din nou alături de Gertrude :)) (trebuie sa ii schimb porecla, nu-mi raspunde la numele asta.....culmea ar fi fost sa-mi raspunda :| ....) pe un traseu de vreo 66km, alături de Claudiu. traseu care a plecat cuminte din minunatul Dristor și s-a dus întins la început, apoi din ce în ce mai molcom, spre comuna Berceni, Vidra, 1 Decembrie, Dărăști Ilfov, Bragadiru și înapoi în București.

Viteza medie a fost destul de scăzută, mai ales că la un moment dat, dupa ce am trecut de partea ușor anostă de început, cu ieșirea din București și trecerea peste șoseaua de centură, care are darul să-mi ridice părul în cap de fiecare dată, după toate acestea, am descoperit că partea de sud a capitalei nu e atât de rea. Șoseaua e chiar bună, foarte multe zone cu trafic scăzut și ai și cu ce-ți scălda ochii atunci când îi mai dezlipești de Strava, prin urmare m-am bulbucat puțin în dreapta și-n stânga, mai cu o vorbă două, cu soare vârât fix în ochi și uite că viteza de la început s-a diminuat considerabil.

Cu toate astea, 2:45, cât am făcut pe drum,  au trecut ca vântul și ca gândul.
M-am felicitat singură și de data asta, că NU am mai uitat acasă ochelarii. Dacă faceam asta, undeva la mijlocul distanței între localitățile Alunișu și Bulgaru, m-aș fi dat jos de pe bicicletă și aș fi mers bocind tot drumul spre casă.
Puzderie de gâze! În păr, nas, ochi, se lipeau de piele și rămâneau agățate de haine. Nu voi mai menționa faptul că am și mâncat vreo câteva. mic aspect nesemnificativ, o cină frugală...

Au rămas de referință pentru tura sudului și moșulețul care ne-a ajutat să găsim traseul până unde aveam noi nevoie, parcul Copaceni (primul parc din județul Ilfov cum le place celor din comuna sa se laude), privirea galeșă aruncată peste umăr dreapta de către un scuterist, când ne-a depășit într-una din localitățile pe care le-am traversat, musculița care m-a lăsat fără aer cu puțin timp înainte de intrarea în Bucuresti si o minunăție de ciocolată cu ROM. ROM cu biscuite!

In mood for some chocolate right now! :D