Tura 8 - Belciugatele

Duminică vroiam să ies musai cu bicicleta. Chiar dacă după o ora și 45 de minute de indoor cycling, mușchii parcă nu-mi mai erau tocmai veseli.
Am găsit tura pe grup, am vorbit pentru ora de întâlnire (programată și răsprogramată), m-am pregătit în 15 minute (record de viteză) și dusă am fost.
Dacă îți vine să crezi, eu nu știam până mai ieri, alaltăieri, unde este Cora Pantelimon. Ziua de sâmbătă a fost una din acele zile în care am mulțumit din nou minților luminate care au inventat telefonul, internetul și combinația între cele două. Google maps este prietenul meu cel mai bun când nu găsesc cine știe ce loc ascuns prin București. Sau prin țară. Pe oriunde în general. L-am folosit fără să mă zgârcesc și de data asta.
Plecarea a fost din mărețul, unicul și incomparabilul Dristor, cu o bâlbâială mică la Vergului (nu știam dacă aia e Vergului sau nu), Cora Pantelimon și apoi frumos localitățile Pantelimon, Brănești, Islaz și Belciugatele. Aproximativ 27-28 km, pentru că a decedat Garminul. Am aflat și că, de obicei, aceste ceasuri se opresc dacă nu le încarci periodic.. :|
Glumesc, știam asta :P
Sau oare glumesc?
:|
Ok, mă opresc acum.
Nici în Belciugatele nu mai fusesem până în prezent și e chiar păcat, pentru că locușorul acesta e tare potrivit ca alternativă pentru eternele Cernica, Snagov și Mogoșoaia.
Am tras la popasul/restaurant Diana, fix pe malul lacului, pe ponton. Mâncare bună, prețuri bune, un pic aglomerat, dar așa se întâmplă în zilele libere. Fac o pâinică de casă extraordinară (mai ales atunci când îți este foame). Noi am nimerit-o proaspăt scoasă din cuptor, încă puțin fierbinte și cu o crustă delicioasă. I-am pus gând rău și data viitoare când mai trec pe acolo.
Pe lac se pot practica tot felul de activități de timp liber, inclusiv pescuitul și mersul cu barca sau cu hidrobicicleta (pe cele din urma nu le-am văzut cu ochii mei, dar așa umblă vorba - later edit - there is no such thing as hidrobicicleta pe lacul vietii :)))).
Pe mal, o serie de rațe și gâște grase își fac veacul. Cum puteam să le las nepozate? Nu puteam. Am îndesat degetele prin gard și le-am arătat eu lor.
Și după cum bine zice vorba - mai vine omul, stă, dar mai și pleacă, după ce am terminat cu pauza de hidratare și alimentare, am luat-o frumos înapoi. Și cum îmi place ca la întoarcere să nu merg musai pe același drum pe care m-am dus, am ales un alt traseu, prin localitățile Islaz, Brănesti, la sensul giratoriu am facut dreapta spre Pasărea (bună alegere), Cozieni, Găneasa,  Afumați, Voluntari și înapoi în București.
În Brănești ne-am oprit pentru apă și ne-am întâlnit și cu mândrul de mai jos, pe jumătate mort de cald. Voia musai să treacă prin bicicletele noastre, sub nișa unui bloc, nișa de care tocmai ne sprijiniserăm noi. M-am dat la o parte și dânsul s-a așezat obosit în locul pe care și-l dorea.
Dar cine a băut pe urmă apă rece? Da, tot el :p
Ziua cu tura 8 a fost plină cu activități. Dar așa îmi plac mie zilele. Să văd multe și să fac și mai multe.
Să am ce povesti seara acasă :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Buzau - Lopatari si retur