Run for Freedom - the NO Project - 29 septembrie

Acum vreo 3 week-end-uri, pe 29 septembrie, pe o ploaie marunta si teribil de enervanta, am participat in patru, la concursul stafeta Run For Freedom, organizat in cadrul campaniei The NO Project (powered by Bancpost). Inainte sa-ti povestesc despre experienta mea la acest cros, ingaduie-mi sa-ti spun cate ceva despre proiect, pentru ca este o chestie foarte foarte buna si merita sa ii facem reclama.

The NO Project este o campanie de sensibilizare si constientizare, adresata in primul rand tinerilor, atat fete cat si baieti, ce consta dintr-o serie de evenimente prin care organizatorul incearca sa ne deschida ochii cu privire la fenomenul de trafic de persoane prin arta, sport, muzica, dans, film, etc.
Scopul campaniei este de a informa si motiva tinerii sa ia pozitie impotriva sclaviei moderne, sa ii invete sa recunoasca semnele de avertizare in situatia in care ar fi abordati de traficanti care ar incerca sa ii recruteze. Aparent Romania este o tara cu un grad ridicat de vulnerabilitate la traficul de persoane, situandu-se la nivelul 2.

Conform raportului privind traficul de persoane in 2013, lansat de catre Ambasada Statelor Unite in Romania si care prezinta situatia traficului de persoane la nivel global - un numar semnificativ de victime traficate in Europa provin din Romania. Barbati, femei si copii din Romania sunt traficati catre tari europene, inclusiv Austria, Azerbaidjan, Cipru, Republica Ceha, Danemarca, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Lituania, Olanda, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Spania si Suedia, in scopuri de munca fortata in agricultura, gospodarii, hoteluri si industrie, precum si pentru cersetorie fortata si furt. Barbati, femei si copii din Romania sunt traficati catre tari europene si in scopuri de exploatare sexuala. Copii reprezinta cel putin o treime dintre victimele traficului de persoane din Romania..

Dar nu vreau sa fac din postarea asta o cuvantare neagra. Scopul este de crestere a "awareness"-lui, de constientizare a pericolului. Prin urmare, dupa atatea lucruri serioase, sa trecem zic si la portia de "fun" :)

Ne-am pregatit strategia din timp. Andreea urma sa alerge prima, eu a doua, Andrei dupa mine, iar Victor ultimul. Victor urma sa se incalzeasca alergand cu mine pe tura mea si sa se odihneasca cat timp alerga Andrei.
Ne-am dezmortit putin inainte, cateva intinderi, cateva fandari si gata am fost. Andreea s-a si aliniat la start - si viteza! S-a intors foarte repede si am vazut-o de departe cum alerga mancand pamantul (de fapt i-am observat sosetele fosforescente ca Andreea nu se vedea inca :))). A ajuns imediat in zona de schimbare a stafetei.


Si am luat cipul. Bineinteles ca nu am reusit sa mi-l pun la mana. Si crede-ma ca am incercat, mai urma doar sa ma opresc in plin drum sa mi-l prind. Pana si Victor mi-a zis, "dar tine-l in mana!". Si asa l-am tinut pana la urma.
schimbarea stafetei de la Andreea la mine
Si am plecat in viteza. Era prima data cand alergam cu mai putin de 6 min/km. Pana in ziua aceea viteza mea medie era de 6:30 - 6:40, mai degraba apropiata de 7 min/km. Dar cu Victor in dreapta, cu cuvintele de incurajare si cu dorinta de a reusi, am tras de mine pana cand am scos o viteza mai "decenta". Am facut 3km si un pic in vreo 18 min.
Schimbarea stafetei de la mine la Andrei


La final un pui de zambet obosit si o poza despletita :)
Si o stare de bine :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Prima de 150 din an!