Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii - poveste in 20 de acte - Episodul 5

Ziua a fost grozava. Dupa ce am terminat nebunia caracteristica serviciului, in decursul careia am gasit totusi o ora sa merg la tortionarul meu (dentist) sa-mi stranga aparatul minunat pe care il posed de 2 ani de zile incheiati, pe care nu-l mai suport, nu-l mai suport, vreau sa scap o data de el, intelegi?, am mai gasit inca 10 minute sa ma aprovizionez pentru Mosul care vine tiptil seara si-ti lasa dulciuri in ghete. Sau nuiele, dupa caz. La mine a lasat dulciuri, la tine nu stiu ce a lasat. Ai fost cuminte? Mosului nu-i plac oamenii cuminti. Sunt previzibili :P
Sa revenim.
Am luat dulciurile in sac (geanta mea frumoasa de umar ) si spre seara, dusa am fost spre casa.

La Unirii am avut o parte de o experienta noua, surprinzatoare.
Eu merg foarte repede de felul meu, pentru ca in general imi pare ca mersul imi ia foarte mult timp si timpul este unul din lucrurile pe care nu-mi place sa le pierd. La un moment dat, observ cu coada ochiului ca cineva incepe sa mearga in acelasi pas cu mine. Ma intreaba "cat mai este pana la Patriarhie". E un baiat care nu are mai mult de 14 ani, imbracat normal, vorbeste normal. Ii spun ca tot inainte. Ma intreaba inapoi daca mai este mult pana acolo, 1 -2 km, 10 km. Ii zic ca "mai este putin", sa traverseze intersectia. Ma intreaba daca "sunt din Bucuresti, ca el nu este din Bucuresti, este din Bistrita, daca stiu unde este. Bistrita Nasaud". Atunci inteleg. "Esti cam departe de casa",  ii spun. "Da, e departe, dar nu mai puteam sta acasa". Stiu de ce se duce la Patriarhie. Nu mai insist. Il salut ca pe un amic, ma saluta inapoi si pleaca fiecare in drumul lui. Mi-am dat seama ca tocmai am cunoscut un nou copil al strazii. Daca nu era deja, sigur urma sa devina. Nu isi pierduse inca "prietenia", " omenia". Nu ajunsese inca in stadiul in care sa cerseasca oricui, oricand. Dar mai mult ca sigur urma sa faca asta.
Cu toate astea, experienta mi-a lasat, sa zic, un strop de speranta, ca poate acest copil nu va apuca pe calea cersetoriei si a traficului de persoane, ci poate va gasi cumva conditiile prielnice pentru a-si duce mai departe traiul ca o persoana normala.

*

Nici n-am ajuns bine acasa, inaintea lui Andrei evident, si tiptil, tiptil, a venit si Mosul pe furis si a indesat in ghete cu nesat.

Nu stiu cine a decimat dulciurile spre dimineata..

*

Azi am terminat de citit Cazul Magheru al lui Mihail Drumes. O lectura foarte usoara si cu un happy end hollywoodian :)). Mi-a placut tare. Imi pare bine ca merg cu metroul, pentru ca asa pot sa citesc foarte mult. Sunt cel putin cate 30-40 de minute zilnic pe care le castig citind in metrou. Tot ce prind. Nu fac diferente.

*

Graul lui Andrei si-a luat avant. Cred ca i-am pus un pamant prea potent.

Au mai ramas 16 zile.

Alte episoade:
Episodul 4
Episodul 3
Episodul 2
Episodul 1
Prolog