Hoinar pe doua roti

30 aprilie. Zi liberă pentru bugetari, elevi, studenți și majoritatea persoanelor cu domiciliul în sau care tranzitează Bucureștiul într-o zi normală. Este una din puținele zile perfecte pentru mers cu bicicleta la muncă, unul din visele alea devenite realitate. Am stat singură la semafor la Unirii, la oră de vârf. Singură! Nu tu roată de mașină cât vezi cu ochii. La fel și la Piața Națiunilor Unite. Pustiu-pustiu. Mai că auzeam vrăbiuțele în copaci. Și uite așa află omul că naveta înseamnă câteodată și relaxare completă, nu numai stare de tensiune - dacă vine o mașină și dă peste mine că nu se uită și vorbește la telefon, ba prea multe claxoane, isterii în trafic, ambuteiaje sau fum. Câteodată, naveta este doar pentru tine, bicicleta ta și șoseaua pustie. Și pentru rotocolul ăla extra făcut prin parc. 😊

Am scos MTB-ul de la naftalină încă din prima zi teribil de friguroasă a lui noiembrie și am început să merg cu dânsul de atunci. Într-adevăr e nițel mai greoi de manevrat mai ales prin spațiile strâmte dintre mașini, când vrei să faci un viraj la stânga sau pur și simplu să înaintezi până la semafor. Cât de ușor e să faci asta cu o cursieră, dar na! Orice învăț de peste vară are musai și dezvăț. Ieri a fost o zi bună de pedalat, în pofida traficului abundent, specific sărbătorilor și a vântului care pare să bată ( cel puțin pentru mine ), întotdeauna tare și din față. Cât să mă facă să mă agit și să mă muncesc mai mult decât e cazul. Adică de ce să nu ajung eu transpirată și gata împachetată de nervi la muncă? Traficul de dimineață a fost prietenos, mult, dar fără incidente, fără istericale și sudălmi aruncate în toate cele patru colțuri ale lumii. Traficul de după amiază așijderea, cu deosebirea că toți păreau să mă vâneze oarecum, sau să-și încerce frânele și viteza cu mine ...

Imagine preluata de pe static.usnews.rankingsandreviews.com Cu bicicleta spre muncă - izvor de nesecata (" ne" sau ) "mulțumire" sufletească, pace si liniște în cuget si-n simțiri și felurite revărsări ale bunelor vorbe de neaoș grai românesc.  Toate ca toate, dar cand ajungi la semaforul rosu si stai cuminte in coadă ca nu ai pe unde te strecura nici daca vrei, iar un Porsche Cayenne superb iti face loc sa treci tu în fața, ca esti mic si neprotejat de tablă groasa si sa nu inspiri chiar toate noxele pe care le emit masinile din jur, ei bine dragii moșului - o chestie din asta iti aprinde un zambet in colțul gurii și-ti face ziua mai frumoasă. Intamplat in trafic.

Uite aici motivele pentru care merg zilnic cu bicicleta la muncă. Bine..atunci cand nu plouă, nu ninge si nici nu sunt -500 grade la soare. Sunt chiar aici. Cele atât de multe motive, nenumărate, bine îndesate unele în altele, cu farurile colorate bine aprinse, cu omuleți captivi înăuntru care își butonează telefoanele scumpe de zor, se plâng prietenilor și părinților despre cât sunt de prinși în trafic și ce aglomerație mare e, da dragă! Ți-am mai zis! A început facultatea. E doar vina studenților. Au venit toți în București. Din cauza lor e aglomerat orașul. Hm. Îmi permit a spune că dacă nu ne-am mai lua mașinile după noi pe post de umbrelă, de evantai sau pe post de haină groasă de iarnă, am trăi cu toții intr-o lume mai bună. Până atunci, m-am reprofilat pe slalom uriaș și pe făcut poze cu telefonul în trafic. I need a new phone :|

Cu bicicleta la muncă sau cu nasul spre casă, aproape toate drumurile prin oraș fac parte din ciclul bike2work, izvor nesecat de întâmplări și sursă zilnică de relaxare și divertisment. Deunăzi, mă întorceam cu Claudiu de la serviciu și ca orice buni consumatori, ne-am gândit să dăm și pe la un hipermarket din cartier ( Kaufland, evident ), pentru a ne forța buzunarele la o bruscă deșertare a fondurilor din dotare. După ce am tăiat Bucureștiul în două, de la un capăt la altul, în goana zilnică spre casă, am intrat cuminți în parcare, pe langa KFC, strecurându-ne încet printre pietoni și mașini parcate. Nu am făcut mai mult de 100 de metri cu cârd de mașini pe lângă noi din direcție opusă, când, la un moment dat, vedem o mașină oarecare, cu farurile stinse. Ne-a sărit în ochi pentru că era singura așa, toți ceilalți participanți la trafic avuseseră grijă să-și aprindă poziții, faruri, fiecare ce avea funcțional. De obicei anunțăm prin trafic când vedem câte unul că merge ca o floare...

Am plecat pe bicicletă luni spre serviciu și m-am bucurat pe drumul de dus de un trafic mai mult decât lejer, de o atmosferă calmă și răcoroasă și de o multitudine de semafoare pe verde. Rare dimineți sunt așa. Nu știu cum se aliniază planetele de toți participanții la trafic devin mai binevoitori, mai blânzi și cu dare de inimă, semafoarele par chiar corelate și până și gropile din asfalt par mai puține și mai superficiale. Până când vine amiaza and all hell breaks loose. Mașini bară la bară, fum mult și înecăcios de la autovehicule turate inutil, șoferi verzi de supărare, cu o falcă-n ceriu și una-n pământu', semafoare care țin 3 secunde, claxoane și istericale. Tablou cunoscut, de oră de vârf, din Bucureștii anilor 2016. Chiar și în aceste condiții, bicicleta rămâne mijlocul de locomoție cel mai util și eficient în traficul infernal de la ora de vârf 6 seara. Astfel m-am găsit și eu la început de săptămână, călare pe bicicletă, printre nervii șoferilor, pe drum până într-u...

Nu stiu daca va este cunoscuta acea senzatie cand programul la serviciu a inceput deja de mai bine de jumatate de ora si tu abia iesi din scara blocului, cu bicicleta in spinare.. Te indrepti vijelios spre munca, cu viteza hiperluminica de parca ardeii iuti Carolina Reaper au fost micul tau dejun, pranzul si cina din ziua precedenta. Imagine preluata de pe Wallpapercave.com Acel moment cand te opresti nitel pe dreapta sa-l astepti pe partenerul de drum, iar in timpul asta iti rotesti privirea in jur si ochii ti se opresc la o figura prietenoasa, care zambeste si-ti face cu mana dintr-o masina. Si tu stai si te incrunti sa vezi mai bine prin ochelarii galbeni de ciclist si prin geamul usor intunecat al masinii si-ti dai seama ca de fapt tu cunosti persoana respectiva. Vorbesc despre momentul cand te intalnesti cu sefu` in trafic, pe la orele 10 fara, in timp ce programul tau de intrat la munca este de la orele 9 trecute fix. Priceless.

Azi i-am batut obrazul unui taximetrist. Din nou. Se facea ca eram pe minunatia de bulevard Unirii, ma indreptam vijelios spre munca, pentru ca intarziasem, dupa bunul obicei. Mergeam pe banda dinspre trotuar, pe margine, cum bine ii sade biciclistului care face naveta la munca (si nu numai). Si iata m ă re, cum mergeam eu ca o floare, trece la aproximativ cinci centimetri pe langa mine val vartej, un taximetru, ocupat, cu clientul pe bancheta din spate. Trece si se duce tare, vreo 20 de metri mai incolo, de se opreste in coloana, ca na! asa e traficul din Bucuresti. Recuperez eu distanta care ne despartea acum, ma opresc in dreptul geamului individului. Respectivul cetatean coboara fereastra. Imagine preluata de pe Stirile ProTV Ii bat obrazul si-i zic " Sa-ti fie rusine obrazului! Asa treci pe langa mine? La cinci centimetri? " " Pai ce cauti pe aici? Ce? E pista de biciclisti? " imi raspunde tafnos si cu accent dansul, de altfel tanar, pe la douazeci si c...

Da da, toată treaba asta cu "bike 2 work" o să devină în curând un serial. O să ajungi, dragă cititorule, ca în fiecare săptămână, la oră fixă, să te poți așeza liniștit dimineața devreme, cu cafeaua într-o mână și cu telefonul în cealaltă, pe fotoliul preferat sau în scaunul pliant de pe balcon și să lecturezi articolul periodic cu privire la drumul spre muncă pe bicicletă. Drumul meu spre muncă, pentru că da, am ales acest mijloc de transport în defavoarea transportului public. Cel puțin atunci când nu plouă. Sau nu sunt minus 500 de grade și ninge. E mai frumos peisajul, nu-mi place înghesuiala, economisesc banii pe care i-aș fi dat pe transport, fac mișcare, așa că... de ce nu :) Dar în fiecare zi în care merg cu bicicleta la muncă, fără excepție, mi se întâmplă lucruri în trafic. Zilnic! Bune, rele, se întâmplă toate grămadă și am început să le tratez pe toate la fel. Cu vorbe de duh. Și Slavă Domnului că împart câțiva litri de bunăvoință și blagoslovenii în toate dir...

De câteva zile bune, am reluat ciclul bike 2 work; cam de când s-au dus ploaia și umezeala aia multă de dimineață. Locul unde lucrez este extremely bike friendly, astfel încât profit de acest lucru și merg călare ori de câte ori am ocazia, utilizând acest prietenos mijloc de transport. Mă trezesc conștiincioasă și-mi fac rucsacul cu cele necesare: hainele de serviciu, laptop, cabluri, agendă, mâncare, gustare & diverse accesorii trebuincioase și uite-mă cum merg eu cu vreo 5-6 kilograme de diverse necesare în fiecare zi în spate, cale de câțiva kilometri, pe care altfel i-aș fi străbătut prin subteran, uitându-mă în telefon sau citind o carte. De partea cu cititul îmi pare rău, dar m-am reprofilat și-mi dedic un pic de astfel de timp petrecut cu mine în alte momente ale zilei. Ce avantaje am că merg cu bicicleta la munca? Îți enumar 10 fără să clipesc în cele ce urmează! Am un tonus de invidiat :P aproape :)); Economii la banii dedicați abonamentului lunar de metrou - n...

Şi iată că ne-am găsit echipă! Ce? Cum? şi despre ce vorbesc? Păi să-ţi zic. Marţi dimineaţă am aflat de o campanie foarte drăguţă -  Săptămâna Bloggerului Biciclist , a celor de la Bike2Work  ( despre ei ţi-am mai  povestit şi săptămâna trecută ). În ce constă ( în mare ) toată treaba! Se poate înscrie orice mândru posesor de bicicletă, împreună cu încă doi prieteni, cu condiţia ca unul din ei să se blogorezeze cu privire la participarea în campanie. Apoi e musai ca cei trei să îşi instaleze pe telefoane aplicatia iVelo şi să înceapă să meargă cu bicicleta la muncă. Dar poţi să dai o citire rapidă aici pentru toate detaliile, nu de alta, dar sunt câteva etape de parcurs. Până la înscriere, noi am trecut printr-o succesiune interesantă de potenţiale denumiri, de la Trei Fraţi Pătaţi, Trei Doamne şi Toţi Trei, the Dream Team, Power Rangers şi Echipa Racheta, la Pedală Letală, One Gear Full Bear, CS Drumarii şi alte asemenea, neostoite frământări ale spiritului creati...

Ieri am avut parte de 2 premiere: prima mie de kilometri pedalate pe 2015 ( cam tarziu ce-i drept, dar mai bine mai tarziu decat niciodata ) si primul accident calare. Povestea e teribil de scurta si de plina de invataminte. Ma aflam pe Bd. Dimitrie Cantemir, cam la jumatatea distantei intre Bulevardul Marasesti si statia de metrou Tineretului. Mergeam ca de obicei pe sosea, pe partea dreapta, la limita cu bordura sau masinile parcate lateral. Nimic deosebit. Fac asta de fiecare data cand merg pe acolo. Si din cand in cand imi mai arunc cate un ochi in lateral stanga, sa vad daca se intampla vreun eveniment notabil in spatele meu. De obicei portiunea aceasta este teribil de aglomerata la ora la care ma perind eu pe acolo. Nici ziua de ieri nu facea o exceptie. Care mai de care mai indesat in cozi interminabile la semafoare, masini bagate unele in altele, randuri de cate patru bagate pe trei benzi. Ma rog, nimic deosebit, traficul clasic de Bucuresti. Dar sa revenim. Am trecut de ...

Am găsit pe net un proiecțel foarte interesant, în care sunt implicați cei de la Green Revolution și în care am decis să mă înscriu. Este vorba despre un subiect care mă interesează - mersul cu bicicleta la muncă, la care pot participa foarte ușor, având în vedere că încerc să folosesc acest mijloc de locomoție cât mai mult posibil, prin urmare de ce să nu dau o mână de ajutor? Dar să-ți zic despre ce este vorba. Bike2work este un proiect construit cu fonduri europene și are ca scop principal încurajarea transportului cu bicicleta al angajaților, către și de la muncă. Sunt implicate organizații din 11 state europene + România. Proiectul mare este condus de European Cyclists Federation care are alți 11 parteneri în toată Europa, fiecare aducând un plus de valoare prin experiența în campaniile de tip bike 2 work. Trebuie să recunosc că am fost ușor surprinsă când am vazut că în componența partenerilor de proiect, intra atât ONG-uri ( care mă așteptam oricum să se impli...

imagine preluata de pe kidz.garbo.ro Cu vremea frumoasă a venit și eterna bicicletă spre muncă și înapoi, cu întâmplarile de rigoare. Azi nu a făcut excepție. A fost vineri, după-amiază și înainte de Paște.  Evident multă lume.  Evident că toți mergeau înnebuniți în toate direcțiile.  Evident că în astfel de zi, nimeni nu se uită în stânga sau dreapta.  Am facut-o pe una berbeaca lui Dumnezeu. Pascale.

Am fost ieri cu bicicleta la munca. :D Il urmarisem pe Busu la televizor de duminica seara sa vad ce avea de povestit despre vremea de saptamana asta si contrar obiceiului neguros, a prevestit numai vreme buna pana pe joi. " Asta e momentul! " mi-am zis si am scos-o din cui unde statea atarnata de mai bine de 2 luni ( doua luni fara ea!! ), chiar din ziua in care s-a dat ceasul cu o ora inapoi. Da, atunci a fost ultima zi de mers cu bicicleta la munca. Tare dor mi-a fost. Drumul de dus s-a desfasurat fara incidente, doar eu cu gura pana la urechi, bucuroasa de bluza cea noua, albastra si calduroasa, primita in dar de la Secret Santa si pe care am testat-o fara mila. Da! este ok! Mai am timp pana joi sa o mai scot la plimbare ( si pe bluza si pe bicicleta. Si eu cu ele la un loc ) si sa ma bucur de soarele cu dinti de pe cer. Si ca tot vine vorba de soare, cam asa se vedea frumosul cer azi dimineata in jur de 7 si jumatate. Rise and shine beautiful! Rise and shine...

imagine preluata de pe regielive.ro Povestea asta o sa fie foarte scurta. M-am observat de ceva timp ( adica de timpul in care am inceput sa circul zilnic cu bicicleta, daca tot imi permite vremea de afara ), ca vorbesc singura in trafic si ca, din cand in cand ( adica destul de des ), mai raspandesc vorbe de duh la adresa unui sofer sau altul, in functie de dragalaseniile pe care mi le face in mers. Ziua de ieri nu a iesit din acest tipar. Mai putin momentul in care mi-am dat seama ca Barbosul este sus si vede. In timp ce-i ziceam unuia din suflet numai vorbe de bine, am inghitit o musca. :|

Mi-a sarit afurisitul de lant azi. Din nou! Tocmai trecusem de Izvor cand, la un moment dat, se blocheaza ceva si nu mai pot sa pedalez. Opresc si ma dau frumos deoparte, intre doua masini parcate, cu nervii de rigoare. Lantul! Trag de el in toate directiile, ma murdaresc pe maini pana la cot si desfac roata ( pentru ca uratenia se blocase undeva intre butuc si cadru ). Reusesc intr-un final sa eliberez lantul si sa-l pun pe calea cea dreapta, dar da-i de inchide quick release-ul daca mai poti... bad day for science.. Simt cum ma apuca nevricalele, ma ridic de unde eram eu bagata acolo si ma uit in zare, ca omul care stie ca urmeaza o zi " buna ". Masinile treceau nepasatoare pe drum, fara sa bage de seama drama existentiala pe care o traversam. In secundele mele de contemplare, trece pe langa mine pe sosea si un biciclist. M-a vazut ca eram acolo cu bicicleta intoarsa, a pus frana si s-a intors pe trotuar pana in dreptul meu sa ma intrebe daca sunt in regula. I-am zis ...

Azi de dimineata am zis ca mor de inima. A treia zi consecutiva de mers cu bicla la munca. Traseul obisnuit, ora.... ma rog, in jurul.. Ma aflam pe bulevardul Unirii, intre blocul Zepter si Tribunal. Fac o paranteza mai intai. Cand merg pe sosea, m-am obisnuit sa ma uit mereu in spate, in stanga. Pot sa vad daca vine ceva, daca incurc pe cineva, etc etc. Pana acum nu am avut incidente in trafic deci masura asta de siguranta pe care mi-am dezvoltat-o functioneaza. Buun. Sa revenim la ziua de azi. Mergeam eu frumos pe sosea, pe partea dreapta. Ajung intr-o portiune a drumului care se lateste putin pentru ca urmeaza o iesire secundara la dreapta, o alee micuta. Ma uit ca de obicei in spate si ce vad? Un ditamai animalul de masina la fix cativa milimetri de roata mea din spate. Nu pot sa-ti spun cat mi-a sarit inima.. nu in gat! ci in cap. Parca instant ma cacasem pe mine ( scuzati va rog vorba de mahala ). Un individ pana in 30 de ani vroia sa faca dreapta pe aleea de care va zicea...

Parea o zi morocanoasa de dimineata. Nori urati si intunecati pe cer, trezitul greu si un pui de frig ca de sfarsit de septembrie. Asa ca m-am decis ca la echipamentul clasic de mers cu bicicleta la munca sa asortez si un buchetzoi de flori albe si mov, nu foarte interesante, dar bine infipte in rucsac si cu capetele colorate pozitionate strategic in exterior. Pot spune ca am zarit cu coada ochiului cateva zambete presarate prin masini si cate o privire mai lunga ramasa de la unul sau altul in urma mea. Biroul a fost vesel azi. :)

E un traseu comun, pe care il folosesc aproape zilnic sa ajung la munca si sa ma intorc seara acasa.. as fi putut spune fara probleme ca nu prea mai are cu ce sa ma surprinda. Aceleasi ambuteiaje, aceleasi masini, aceiasi oameni morocanosi si singuri, inchisi in cutiutele de metal cu roti si ambreiaje, plini de griji si ganduri si sperante, cu telefoanele la ureche, tigarile fumegande, aranjandu-si parul in oglinda retrovizoare. Si iata ca astazi ma aflam la Piata Natiunilor Unite, in „lungul” drum spre casa. Semaforul era de o frumoasa culoare verde, dar avand in vedere semnele politistului rotofei din intersectie si suierele fluierului acestuia, m-am oprit frumos la marcaj, cu un picior sprijinit pe bordura. Il vad pe politist ca vine zambind spre mine si-mi zice...” Bicicleta nu. Bicicleta poate trece, pentru ca nu blocheaza intersectia .” Mi-a placut de politistul ala.  J