Hoinar pe doua roti

O zi frumoasă de weekend ăst 11 iulie care tocmai a trecut şi o plimbare către un loc pe unde nu mi-au mai călcat roţile - Ruse, la vecinii bulgari, pe un drum lung şi bun de 153km.  * Am plecat cu Claudiu în jur de 10 şi ceva din Bucureşti. De ce să ne grăbim? Ziua e lungă, vremea frumoasă şi soarele sus pe cer. Urma să mergem constant până în Ruse, fără opriri foarte multe, doar de băut apă şi făcut o poză, două. Evident că opririle nu foarte multe s-au tot făcut vreo câteva şi de dimensiuni considerabile. Cum adică să treci ca vântul şi ca gândul pe lângă frumosul câmp plin ochi cu floarea soarelui? Trebuie să faci poză cu floarea soarelui! Floarea soarelui râzând la soare... ..şi tu râzând la floarea soarelui!. Makes perfectly sense! Şi dacă tot ne-am oprit la pozat, am putut să îi observăm şi pe cei 20 şi ceva de ciclişti care veneau dinspre Giurgiu din tură. Asta aşa, referitor la vorba aia cu cine se scoală de dimineaţă. Goneau micuţii, grămadă sau înşiraţi p...

Şi iată că următoarea tură bate la uşă, iar eu nu v-am povestit aventurile de acum două weekenduri, când m-am rostogolit pe două roţi pe ruta Piteşti - Curtea de Argeş - Transfăgărăşan - Bâlea. Ne-am găsit gata de drum eu, Claudiu şi Florin, toţi trei proaspat bulbucaţi de dimineaţă, când abia se crăpase de ziuă. Punctul de întâlnire - la tabela de sosiri/plecări din Gara de Nord. Ne-am strâns repede, repede, semn că ne şade bine cu drumul, am identificat locurile în tren şi ne-am poziţionat strategic lângă uşă. Evident că trenul NU era dotat cu spaţiu pentru biciclete, aşa că am stat într-o zonă cu scaune rabatabile, dedicată în special carucioarelor şi bagajelor voluminoase. Dar! de ce să ne plângem... Trenul era goluţ, loc în el cât cuprinde, iar prezenţa noastră acolo nu încurca pe nimeni, ba mai anima un pic atmosfera. stăteau confortabil, bine sprijinite şi gata să o ia la vale la o eventuală frână bruscă a trenului.. Cât de brusc poate frâna un tren acum......