Postări

Se afișează postări din 2017

23 noiembrie

Imagine
Știi că ai avut o zi proastă când: Te trezești dis de dimineață cu gândul să revoluționezi lumea. Cum faci în fiecare dimineață. Te pregătești pentru serviciu, iar înainte cu ceva timp de plecare zici să prestezi vreo treizeci de minute pe trainerul instalat de cu seară de tine și your significant other . Faci update-uri, device-ul s-a sincronizat cu aplicația și totul pare ok. Te urci dezinvoltă pe bicicletă și-ncepi să muncești cu simț de răspundere. Apoi planetele se dezaliniază , aplicația se închide subit și nimic nu mai funcționează. Te dai jos de pe bicicletă cătrănită, pui mânile în șold și speri ca lucrurile să se rezolve de la sine, prin milostenia cerească. Nu se rezolvă. Nici dacă te chinui patruzeci de minute cât aproape să-ți întârzii plecarea, nu se rezolvă. Așa că-ți bagi picioarele și le lași pe toate întinse de nervi. Te pregătești de plecare, îți verifici bagajul, documentele pe care trebuie să le depui astăzi în partea cealaltă a Bucureștiului la o oră dec

Bike 2 work

Imagine
Miercuri, 9:25 dimineața. E momentul la care am început să scriu, puțin peste ora de vârf. Sunt în întârziere la serviciu și mă jur că tot Bucureștiul pare că s-a revărsat la metrou. În mod normal merg cu bicicleta la muncă. Naveta zilnică. Sunt vreo șase-șapte kilometri pe care îi mai lungesc ocazional, când am chef de puțină plimbare sub clar de soare/lună iar weekendul nu se zărește încă la orizont, sau am de ajuns rapid prin nu știu ce colț al urbei. Au început să fie mulți ca mine. Îi văd zilnic în trafic, pe banda cealaltă sau în rând în fața mea la semafor, așteptând un eliberator verde care pare să nu mai vină. Mulți merg cu MTB-uri cu coarne largi, greu de manevrat printre mașinile înghesuite unele în altele ca puii de găină. Tot mulți sunt și cu bicle de oraș, cu coșuleț în față, portbagaj, sau cu pliabile. Mai rar întâlnesc cursiere suple și fixie-uri, fiecare cu ce are. Iar varietatea este bună. Îmi plac în mod special cei care se ferchezuiesc înainte să ias

Ruse - Slivo Pole - Bazan - Randonneurs de octombrie

Imagine
Urma să ne strângem mulți. Își anunțaseră prezența peste zece persoane la tura pe care voiam să o facem duminică, în ultima zi de toamnă cu suficient de mult soare cât să te lase să pedalezi la tricou și pantaloni scurți. Evident că nu puteam să stăm în casă și să privim cerul pe geam. A trebuit să pregătim ceva și cum nimic nu ne făcea neapărat cu ochiul, am zis că un Ruse și împrejurimi o să funcționeze de minune în ziua asta caldă de duminică. Se făcea că era vreo 22 ai lui octombrie. Zis și făcut. A desenat Claudiu tura, a postat-o pe Facebook pentru ca cei interesați să se alăture daca vor și a pregătit bicicletele pentru prima lor ieșire în public de trei săptămâni încoace. Ne anunțaserăm vreo patru dintre cei cunoscuți, plus un grup de șase persoane dintre care nu știam pe niciunul și nici nu aveam habar dacă or să vină sigur sau ba. Până la urmă a fost ba, așa că iată-ne duminică la orele 8:30 trecute fix cum ne-am strâns la ieșirea din București eu cu Claudiu, Viorel

Dezmorteala

Imagine
Ce greu îmi vine să scriu câteodată. Am avut o perioadă de liniște în povești, chiar dacă roțile au fost extrem de neliniștite. Au fost ceva întâmplări și câteva drumuri extraordinare, dar e așa, mai nu știu cum, atunci când vine momentul și trebuie să scriu despre ele. Probabil pentru că-mi place să treacă vreo două-trei zile de la drumul sau evenimentul cu pricina, înainte de a mă apuca să-l întorc pe toate părțile și să ți-l povestesc așa cum s-a întâmplat. Să aibă timp să se decanteze emoția momentului și să rămână amintirile clare și detaliile pe care în primele clipe de după călătorie este foarte posibil să le pierd cu vederea. Și nu de puține ori se întâmplă să vreau să mă apuc de scris pățania, dar să-mi aduc aminte o altă întâmplare sau un subiect interesant și să-ncep să scriu despre dânsul. Și-uite așa mă apuc de o sută de povești și nu termin niciuna, iar gândurile se amestecă toate și le las locului până se calmează! Dar atât!! Pun piciorul în prag. Vrea

Nucsoara

Imagine
A fost o experiență frumoasă și tura de la Nucșoara.  Eveniment la a patra ediție, noi abia la prima participare, nu de alta dar parcă tot timpul s-a găsit altceva de făcut în exact ziua cu pricina. Nu și anul ăsta.  Greu îmi pare ca în zi friguroasă de toamnă să te trezești cu găinile devreme, la patru dimineața, când până nici soarele nu a mijit încă pe cer, ce să mai vorbim de existența unui firav val de căldură cât să pună sângele în mișcare.  Adaugă la asta puține ore de somn peste noapte și o săptămână relativ plină de activități la serviciu și în viața personală. Cu toată morocăneala mea, adevărul este că am avut parte de o zi excelentă. Când am ieșit pe ușă afară, vremea îmi ținea isonul ( mai trebuia doar să tune și să fulgere ). Ploaia începuse să-și facă timid simțită prezența din momentul în care m-am urcat pe șa în fața blocului. Cam tot pe atunci ( sau poate puțin mai devreme în timp ce vorbeam cu Bogdan dacă ne vedem cu toții la Piața Muncii sau ba, să bicic

Premierea Randonneurs

Imagine
Chiar dacă pare că s-a întâmplat acum câteva luni bune, când soarele era încă pe cer și vremea prietenoasă te lăsa să ieși din casă la mânecă scurtă, premierea Randonneurs Romania  nu e mai departe de vreo două săptămâni de zilele noastre. Într-adevăr două săptămâni pline de evenimente și activități, care mai de care, cât să-ți ocupi timpul mai mult sau mai puțin productiv, în funcție de zi, chef, putință și voință. Sâmbătă pe 21 ale lui octombrie a avut loc la sediul Rezidenței urbane BRD premierea cicliștilor de anduranță pentru activitatea din întregul sezon 2017.  Mai pe înțelesul tuturor, au fost acordate într-un cadru festiv, toate diplomele și medaliile pentru participanții la turele de anduranță marca Randonneurs - adică 200km, 300km, 400km, 600km, 1000km, Super Randonneur 2017 ( în traducere liberă - cel/cea care a făcut toată seria de curse 200 - 300 - 400 și 600km ), Super Cupa Randonneur 2017 ( adică seria de mai devreme + tura de 1000km ) și Super Randonee Romanian T

Nuante

Imagine
Vuieste internetul de cateva zile de campania #metoo ce vrea sa atraga atentia asupra abuzurilor sexuale in diferite forme si intensitati realizate asupra femeilor. A plecat de pe undeva din Statele Unite si ideea mi se pare buna pentru ca te ajuta sa constientizezi nivelul la care se intampla anumite lucruri. Nu este un subiect usor. Abuzul cu caracter sexual poate lua diferite forme. Plecand de la vorbele porcoase aruncate de diversi cand treci pe langa ei si trecand prin urmariri pe strada sau in mijloacele de transport, pipaieli, imbranceli, jigniri si ajungand la formele cele mai grave ca batai, violuri si altele asemenea. Eu ma consider norocoasa. In copilarie si adolescenta nu am avut parte de foarte multe astfel de situatii. Le pot numara pe degete si multe s-au incheiat cu „bine”. Ma rog, cat de bine se poate incheia un astfel de caz. Iar ca adult, sa spunem ca m-au ajutat gabaritul, gura bogata si faptul ca am inceput sa fac sport. Nu o data mi s-a intamplat sa am parte

Pe fundul marii

Imagine
A fost despre bariere şi despre abisul ăla frumos de cerneală care te cuprinde rece şi indiferent, încetul cu încetul pe după umeri, sau dintr-o dată, în funcție de modul în care îl priveşti şi-l accepți deopotrivă. Au fost două zile pline, în care apa a fost omniprezentă, mai rece sau mai caldă, într-un golfulet retras, pe o plajă izolată, unde puteai ajunge doar cu barca cu motor, sau bine îndesați între ceilalți muritori veniți să vadă şi să se desfete cu minunea albastră. În loc de orele 8 - 9 dimineața, fiecare zi de plajă a început pentru noi pe la orele 12, contrar indicațiilor medicinei universale şi a regulilor nescrise de mers la băi de soare. Am găsit de fiecare dată un loc potrivit, cât să ne putem îndesa toți zece câți ne-am strâns în Corfu. Plajele sunt foarte înguste, mici şi stâncoase, locuri unde la noi nu ai vedea mai mult de câțiva oameni întinşi cu cearceafuri, prosoape şi eventual tot calabalâcul de cort după ei. În schimb aici, fiecare centimetru e

Bine te-am gasit Paleokastritsa

Imagine
Soarele a pierdut deja din putere si merge agale spre casa, dupa o zi intreaga de munca. Face omul treaba, se agita, dar se si duce la somn cand timpu-i potrivit. Cand am scris aceste randuri ma aflam in Paleokastritsa, una din statiunile frumoasei insule grecesti Corfu si locul unde Claudiu isi doreste sa ajunga in fiecare an, pentru obisnuita relaxare si recompunere dupa un an intreg de activitati de birou.  Am stat undeva sus pe deal, intr-o vilisoara cu mai multe camere, ce se gaseste la rang de hotel, suficient de sus cat sa vedem marea printre colinele din fata atunci cand stam pe balcon si savuram cafeaua si ceaiul negru de dimineata, alaturi de micul dejun. 13 septembrie ( zi norocoasa de altfel ) a fost prima zi petrecuta integral aici. De dimineata de cand am facut ochi si pana seara tarziu, Paleokastritsa mi-a fost casa, mi-a dat masa si mi-a aratat din frumusetile ei. M-am trezit la 8 fara vreo doua-trei minute, chiar inainte sa sune alarma de dimineata. Sta

Una din zilele alea

Imagine
Pisica torcăia ușor în colțul stâng al patului, în timp ce o rază de soare se juca pe urechile ei.  Ceasul a sunat la 7 fix, așa cum face în fiecare zi și nu mi-a trebuit mult până să bulbuc ochii de dimineață. Pregătește cafeaua, pregătește ceaiul negru cu lapte, pachețelele cu mâncare pentru mine și my significant other, rucsacul, hainele pentru muncă, vezi ca toate orătăniile să fie bine hrănite, adăpate și scărpinate la fălcile grase și fugi apoi cu toate în spate pe scări în jos că e ceasul deja 8:40 și în douăzeci de minute începi munca. Timp berechet să ajungi. Nu și dacă se aliniază planetele, cum o fac de obicei, când îmi este lumea mai dragă. Am ieșit pe ușă la 8:40, dar am ieșit din scară la 8:50 și asta pentru că avui norocosul moment în care absolut toată lumea din bloc trebuia musai să se plimbe cu liftul între etajele unu și șase. Și nu doar cu unul, ci cu ambele ascensoare, pentru că da, blocul meu este prevăzut cu două astfel de miracole umblătoare pe ca

Moara cu noroc, Ohaba - jud. Brasov

Imagine
Am alergat puțin de colo colo cât a fost ziua de lungă. Plecarea cu întârziere de la Cârțișoara, vizita pe la La Vâltori , oprirea aici în Ohaba, mai apoi la Șinca Veche și multe alte popasuri mai mult sau mai puțin programate în itinerariul nostru, toate și-au spus într-un final cuvântul și au complotat până când ne-au făcut să pierdem noțiunea timpului, alături de ultimul tren de ajuns acasă. Nu am regretat nimic!! Oprirea de la Moara cu Noroc era însă programată, doar că nu cred că ne asșteptam vreunul să găsim ce am găsit aici. Am ajuns în Ohaba urmând traseul de la poalele munților, pe DJ104A, drum bun și lin ce te îmbie la pedalat și exact când am ajuns la convergența cu DN73A, am făcut stânga spre Ohaba. Ei bine, în localitate, să nu te aștepți la cel mai grozav drum cu putință. Dar ia aminte la panouri și indicatoare de jur împrejur pentru că locul este marcat și găsești în punctele esențiale câte un semn care să te îndrume în direcția bună. O să ieși din drumul princip