Dezmorteala
Ce greu îmi vine să scriu câteodată. Am avut o perioadă de liniște în povești, chiar dacă roțile au fost extrem de neliniștite. Au fost ceva întâmplări și câteva drumuri extraordinare, dar e așa, mai nu știu cum, atunci când vine momentul și trebuie să scriu despre ele. Probabil pentru că-mi place să treacă vreo două-trei zile de la drumul sau evenimentul cu pricina, înainte de a mă apuca să-l întorc pe toate părțile și să ți-l povestesc așa cum s-a întâmplat. Să aibă timp să se decanteze emoția momentului și să rămână amintirile clare și detaliile pe care în primele clipe de după călătorie este foarte posibil să le pierd cu vederea. Și nu de puține ori se întâmplă să vreau să mă apuc de scris pățania, dar să-mi aduc aminte o altă întâmplare sau un subiect interesant și să-ncep să scriu despre dânsul. Și-uite așa mă apuc de o sută de povești și nu termin niciuna, iar gândurile se amestecă toate și le las locului până se calmează! Dar atât!! Pun piciorul în prag. Vrea