Postări

Se afișează postări din 2018

Povestea plopilor albi de la Șotânga

Imagine
Sâmbăta trecută am fost la o acțiune de voluntariat alături de TED Adventure și de Plantăm fapte bune, tocmai la Șotânga în județul Dâmbovița. Recunosc că nu auzisem până acum de această comună, aflată la o distanță relativ mică de Târgoviște, oraș frumos pe care l-am vizitat de câteva ori pe două roți sau în alergare. Nu știam la ce să mă aștept. Nu cunoșteam zona pentru că nu mă mai aventurasem prin partea locului niciodată și drept să-ți spun nici nu mai participasem în trecut la o plantare organizată. Da, am mai înfipt un copac în pământ acum mult timp, dar asta s-a desfășurat în grădina unei case, la șes, într-un substrat moale și afânat. Era dezolant. M-am urcat alături de Claudiu aproape de culmea dealului care fusese repartizat către TED Adventure și echipei lor, la granița de sus a lotului. Priveam de jur-împrejur și în afară de arbuști solitari și puieți nu mai înalți de un stat de om, altceva nu prea zăreai în jur. Se mai vedea câte un arbore ceva mai răsărit, dar

Poveste cu final neasteptat

Imagine
S-a întâmplat pe drum spre Gălbinași. Este un traseu clasic de antrenament pentru mulți dintre bicicliștii pe care-i cunosc. Asfaltul este bun, traficul cât se poate de subțire și în general, în afară de centură, nu sunt intersecții mari care să te deranjeze atunci când vrei să tragi puțin mai tare de tine, să faci un schimb la trena neîntrerupt, să ții o viteză constantă și să-ți animi puțin sângele prin vene. În tura în care am plecat ieri dimineață, ieșirea noastră din București a coincis fix cu traseul despre care vă zic. O zi minunată de toamnă extraordinar de caldă, frunze colorate prin copaci, doar un vârf de vânt lateral față dar care nu incomoda nicicum, soare rotund și un cer de un albastru infinit. Toate ingredientele la locul lor, vă zic! Am trecut repede de zona centurii care-mi provoacă dureri continue de cap, am intrat pe drumul pe care trebuia să-l ținem până în Oltenița și în general mă bucuram de moment. Fiind atât de frecventat de bicicliști (nu cred să

Noroc?

Imagine
Zilele astea este o plăcere să mergi cu bicicleta la muncă. Frumos și călduț afară, culorile toamnei, briza ușoară de dimineață, aglomerația din mijloacele de transport, sudalme și claxoane de la un capat în altul al străzii, toate te îmbie să iei bicicleta de coarne și să pleci unde vezi cu ochii. Ieri. Am plecat dis-de-dimineață cu gândul să ajung devreme la birou. Am întârziat. Mai aveam de făcut un comision, apoi traseul meu clasic spre serviciu e ușor ocolit astfel încât să evit zonele în care nu-mi face foarte mare plăcere să merg cu MTB-ul cel cu coarne late, așa că ajungerea târzie la birou nu m-a mai mirat nicicum. Am luat doar un tricou cu mânecă scurtă și bine am făcut, căci vremea a fost caldă de la primele ore. Mâinile libere, răcoare prin plete, zâmbet pe figură, regina șoselelor. Am pedalat cu spor toată bucata aceea de pe la Piața Muncii, unde șoferii au obiceiul să apese pedala de accelerație.. Am ajuns cu bine pe Decebal. Uite un trotinetist, uite un bic

Zambet

Imagine
Se întâmplă ca în unele dimineți să mă trezesc suficient de devreme cât să ies la alergat. O jumătate de oră de dezmorțire prin IOR, cât să-mi pun sângele în mișcare și să mă pregătesc pentru o nouă zi. Spre surprinderea mea, astăzi s-a nimerit să fie una din acele zile în care somnul nu mă trage înapoi sub pătura caldă, așa că m-am trezit odihnită și cu mai multă energie ca de obicei. „Perfect!” mi-am zis. * Este un nene pe la vreo șaizeci și ceva de ani. Îl văd în fiecare dimineață în care mă trezesc suficient de pornită să ies din casă și să merg până în parc la zburdat în jurul lacului. Îl știu din vedere din urmă cu mai bine de doi-trei ani, când mă mai găseam ocazional la câte o alergătură, cât să nu uit cum se face și trebușoara asta. Dar na, știi cum e! L-am văzut azi o dată, peste o săptămână încă o dată, peste vreo alte câteva zile iar o dată și iată că mă obișnuisem cu prezența dânsului. Nu știu să fi făcut vreodată vreun gest de recunoaștere vreunul dintre noi,

Povestea drumului pana in Grecia

Imagine
Păi hai să-ți spun așa pe scurt cam ce s-a întâmplat în cele vreo patru zile cât ne-a luat drumul să ajungem pe insulă, din fața blocului din București, până în Alexandroupolis, de unde trebuia să luam ferry-ul până în Samothraki. Am plecat duminică dimineața la șapte din casă, cu gândul să facem în ziua respectivă 300 de kilometri, până undeva în Bulgaria, la Yambol, unde ne rezervasem o cazare pe cinste pentru odihnirea oaselor obosite. Trebuia să plecăm la cinci.   Am coborât cu bicicletele din bloc ( pe scări, pentru că aveam aripile de ploaie pe spate și nu le puteam îndesa în lift ) și am mers 100 de metri. A început să plouă.   Ploaia a continuat să se țină scai după noi până mult după ce am ieșit din București. Cred că eram pe la Călugăreni când am observat că în sfârșit s-a oprit.  Am zis că era frig?  Am mers bine pe drum până în Giurgiu. Doar vreo duzină de chiftele în trafic, care au trecut razant pe lângă noi. Chestie comună.  Am luat o serie de gropi la râ

Go west!

Imagine
Dacă 1 septembrie pică într-o sâmbătă, este cald, iar soarele rotund și vesel e sus pe cer, atunci ziua respectivă sigur se petrece pe bicicletă, pe un traseu proaspăt spre zona de vest a Bucureștiului, areal mai puțin bătut de roțile noastre. Sau ale mele cel puțin. 😁 Am făcut adunarea ceva mai târzie, în jur de vreo nouă și jumătate sau chiar zece fără un sfert să fi fost ceasul când am început să ne strângem cu toții la Gara de Nord, unde era punctul de întâlnire. Ne-am găsit repede și nu a trecut mult timp până când ne-am pus în mișcare pe DN 7, înspre Tărtășești. Ne acompaniau buna dispoziție și un ușor și mai degrabă molcom vânticel din față. Clasic. Pot spune că evit să merg în zona asta a urbei noastre dintr-un singur motiv – la ieșirea din București îmi pare mult mai aglomerat și mai neprietenos DN7 față de orice altă șosea arhi-bătută de roți în turele noastre. Știu că nu e așa, dar asta e impresia pe care mi-o lasă, alături de un simțământ nu foarte plăcut, dar pe c

Bine te-am regasit Sighisoara!

Imagine
Cred ca întotdeauna mi-am dorit să călătoresc. Pe jos, cu mașina sau cu bicicleta, important este să mă aflu în mișcare, mereu în altă parte, să văd, să simt, să miros, să gust și să trăiesc momente și experiențe care par a fi câteodată rezervate doar celor norocoși. Și adevărul este că suntem niște norocoși. * Aproape că nu există weekend pe care noi să-l fi petrecut integral acasă. Măcar o ieșire la margine de București, dacă nu la munte, la vecinii bulgari sau, în ocaziile mai speciale și cu bugete dedicate, spre locuri mai exotice și mai îndepărtate. Luna august ne-a oferit ocazia să revedem locuri dragi prin care ne-au mai purtat picioarele și în anii trecuți, iar unul din aceste locuri a fost minunata cetate a Sighișoarei, un loc unde revin de fiecare dată cu plăcere și unde întotdeauna descopăr câte ceva nou și ascuns atenției mele de până atunci. Nu-ți voi descrie bunătățile degustate, drumul până acolo sau eternele monumente vizitate și răs-vizitate de turiști r

Drumul spre Valea Ascunsa

Imagine
Traseul despre care urmează să-ți povestesc nu are o lungime mai mare de vreo patru kilometri, chiar dacă nouă ne-au ieșit aproape șase, dar sunt incluse aici toate amețelile din sat până când am dat într-un sfârșit de ieșirea pe poteca potrivită.  Nu o să fiu lungă la vorbă. Îți voi spune doar că ai nevoie de o pereche de încălțăminte ceva mai comodă, pentru că este vorba de un drum de țară, o să ai șleauri, pietriș și potecă bătătorită de pădure. Marginile sunt îngrădite de tufe de cătină și în funcție de perioada anului în care ajungi pe aici, te vei putea înfrupta în voie din bunătățile-i sănătoase și acrișoare. Atenție la țepi!  Pruni, meri și piersici sălbatici încadrează peisajul și ramurile bogate te îmbie doar să guști la fiecare pas. Traseul pleacă din Lopătari, traversează Slănicul pe unul din podurile sale din lemn sau de mașină ( asta depinde doar de tine și este în funcție de cantitatea de adrenalină pe care dorești să o experimentezi, întrucât podurile vechi