Hoinar pe doua roti

Nu știu dacă poți să fii claustrofob din pricina întunericului. Evit să merg noaptea iar dacă totuși ma prinde din urma pe traseu, sunt mereu alături de Claudiu. Dar tot îmi dă un sentiment incomod, de înghesuială, de parcă nu am suficient loc să respir și să mă mișc în tot întunericul ăla. Ziua fug de localități și abia aștept să dau iama în pădurile dese și câmpiile nesfârșite, în schimb noaptea treaba se sucește la o sută optzeci de grade. Caut cu înfrigurare orice strop de lumină și orice urmă de viață și civilizație. * Aproape imediat de cum s-a lăsat noaptea, au început problemele, în valuri, cât să demonteze mintea bucată cu bucată. Primul val a venit cu somnul, gonit repede de frigul nopții și de urcările presărate din loc în loc pe traseu. Al doilea val în schimb a fost puternic și lung până la final. Oboseala generalizată, alături de deshidratarea gravă au început să lovească crunt, rând pe rând. Și dacă tot am atins punctul asta, hai să-ți povestesc câte ceva f...

Nu te lua după zâmbetul de aici. M-am trezit cu capsa pusă. Contrar obiceiului, nu-mi trebuia nimic. Nu voiam nici să-mi beau ceaiul de dimineață, nu mă atrăgea nici micul dejun, îmi era somn și pur și simplu părea că în dimineața aia mă trezisem cu fața la cearceaf. Dormisem mai bine ca în alte dăți, vreo cinci ore rotunjite, iar somnul fusese destul de adânc, fără treziri, fără vise. Ca de obicei, un fel de leșin instant, imediat ce atingeam perna. Nu aveam o stare bună de spirit. Aș fi făcut ceva, dar parcă nu, parcă aș fi stat, dar parcă aș fi plecat în tură, nici așa, nici așa, în sfârsit! Un început de zi ciufut! Ne-am urnit totuși din casă cu întârziere, ajungând la Arcul de Triumf exact când toți erau pe picior de plecare și se făceau ultimele precizări din ședința tehnică. Erau aproape toți acolo, iar după zâmbete și salutul de rigoare, ne-am strecurat ușor printre ei să nu încurcăm mai mult decât trebuie momentul și ne-am dus la căsuța de ridicat taloanele de part...

A fost o experiență frumoasă și tura de la Nucșoara.  Eveniment la a patra ediție, noi abia la prima participare, nu de alta dar parcă tot timpul s-a găsit altceva de făcut în exact ziua cu pricina. Nu și anul ăsta.  Greu îmi pare ca în zi friguroasă de toamnă să te trezești cu găinile devreme, la patru dimineața, când până nici soarele nu a mijit încă pe cer, ce să mai vorbim de existența unui firav val de căldură cât să pună sângele în mișcare.  Adaugă la asta puține ore de somn peste noapte și o săptămână relativ plină de activități la serviciu și în viața personală. Cu toată morocăneala mea, adevărul este că am avut parte de o zi excelentă. Când am ieșit pe ușă afară, vremea îmi ținea isonul ( mai trebuia doar să tune și să fulgere ). Ploaia începuse să-și facă timid simțită prezența din momentul în care m-am urcat pe șa în fața blocului. Cam tot pe atunci ( sau poate puțin mai devreme în timp ce vorbeam cu Bogdan dacă ne vedem cu toții la Piața Muncii sa...

Chiar dacă pare că s-a întâmplat acum câteva luni bune, când soarele era încă pe cer și vremea prietenoasă te lăsa să ieși din casă la mânecă scurtă, premierea Randonneurs Romania  nu e mai departe de vreo două săptămâni de zilele noastre. Într-adevăr două săptămâni pline de evenimente și activități, care mai de care, cât să-ți ocupi timpul mai mult sau mai puțin productiv, în funcție de zi, chef, putință și voință. Sâmbătă pe 21 ale lui octombrie a avut loc la sediul Rezidenței urbane BRD premierea cicliștilor de anduranță pentru activitatea din întregul sezon 2017.  Mai pe înțelesul tuturor, au fost acordate într-un cadru festiv, toate diplomele și medaliile pentru participanții la turele de anduranță marca Randonneurs - adică 200km, 300km, 400km, 600km, 1000km, Super Randonneur 2017 ( în traducere liberă - cel/cea care a făcut toată seria de curse 200 - 300 - 400 și 600km ), Super Cupa Randonneur 2017 ( adică seria de mai devreme + tura de 1000km ) și Super Rando...

Avem trei puncte de plecare – mari si late: "Tara lui Andrei", "Ghid pe 2 roti" si "Adevaratii VeloPrieteni", alaturi de o mana de ajutor pe care o poti intinde chiar tu, cu cateva click-uri. In povestea de astazi, noutatea absoluta este reprezentata de „Ghid-ul pe 2 roti”, despre care o sa-ti povestesc in detaliu imediat. Dar vom incepe cu inceputul. AV Adevaratii VeloPrieteni sunt o asociatie ce promoveaza ciclismul si bicicleta ca mijloc de transport alternativ si militeaza pentru protejarea patrimoniului natural, cultural, istoric si turistic al Romaniei. Alaturi de ei am participat anul acesta la cursele de randonneur-ing, pe drumuri si trasee memorabile, pe care nu credeam ca o sa apuc sa biciclesc vreodata, pe distante incredibile si inconjurata de oameni dragi mie. Tara lui Andrei Multi au auzit, putini stiu cu adevarat despre ce este vorba cand spui Tara lui Andrei. Este un proiect de responsabilitate sociala, inceput acum vreo 4...

Uite cat e ceasul!! Well, I`m gonna be short! * Miercuri seara am fost cu Claudiu la prima noastra petrecere AV in Spice. Eram amandoi pui de potarniche, ca proaspat iesiti din ou, de parca nu mai vazuseram club. Si adevarul nu era chiar asa departe - nu am mai iesit in club de ceva timp. Niciunul dintre noi. Dupa cateva parlamentari si dispute aprinse cu privire la locul de intalnire - unul zicea ca e tocmai pe langa Piata Romana, celalalt o dadea una si buna ca e pe Victoriei langa Universitate, pana la urma am ajuns la un consens. Claudiu are intotdeauna dreptate. Era pe Victoriei pe langa Universitate. I`m not always right, but I`m never wrong! Am plecat în jur de 9 seara de acasă, pe jos, cu sfântul metrou, care la ora aceea se găsea gol. Ne-am bucurat. Eu mai ales. Nu-mi place aglomerația de nicio culoare. Claudiu e cel mai sociabil dintre noi :p adoră mersul cu metroul. ( deja ma aștept la obiecte care să zboare prin casa de nicăieri spre mine. Duck! ) Am coborât la Uni...

Doua ore am dormit pe iarba stadionului, sub cerul liber. Somn adanc si fara vise, fara sa ne miscam si fara sa auzim nimic in jur. Imi pusesem ceasul sa sune la 7 fara un sfert, astfel incat sa prindem macar doua ore de somn legate. "Patul" nostru era dintre cele mai simple: doua cartoane groase primite in dar de la unul din participanti ( el isi strangea sacul atunci cand ajunsesem noi ), peste care tronau cei doi saci de dormit cu gluga, care se legau intre ei, astfel incat sa rezulte un sac mare de doua persoane ( cea mai buna inventie, orice tip de caldura conteaza, iar cea corporala cel mai mult ). Ne-am schimbat rapid, am mancat vreo cateva sandviciuri pregatite cu o zi inainte, puse la pastrare in rucsac pentru exact momentul respectiv, asta dupa ce in prealabil avusesem grija sa ma infig din nou, cu doua maini, in pepenele care ne astepta acolo. Racoros, dulce si zemos, cat sa te lingi pe degete. Ne-am intins mult cu administrativele si inainte de culcare si cand...