Culori de toamna
Poveste scrisa in cadrul competitiei Superblog 2016. Acest text este fictiune, orice asemanare cu persoane sau situatii reale este pur intamplatoare. * Fusese o saptamana de foc! De luni dimineata de cand se crapase de ziua si pana vineri la ora sapte, cand Diana inchisese usa in urma ei , fiecare moment fusese un chin lung si nesfarsit. Se simtise intrucatva cam ca Sisif, condamnat in infern la o cazna perpetua, sa impinga un bolovan la deal, care, atunci cand ajungea in varf, se pravalea inapoi in vale. Asa fusesera si activitatile ei. Probleme peste probleme, situatii nepravazute, rautati, se certase acasa si cu Marcel. “ Of. Nimic nu a mers bine saptamana asta ”, si-a spus in vreme ce cobora incet scarile vilei in care lucra. Cu pasi marunti si fara graba a traversat parcul plin de crizanteme ce o despartea de statia de metrou. Era o vineri dupa-amiaza de toamna, incepuse sa se intunece mai devreme afara. Era ora 7 si soarele alunecase pe nesimtite spre culcare, ...