20 de motive pentru care sa iubesti bicicleta
Cand te plimbi cu bicicleta ai ocazia sa cunosti o gramada de oameni. Fie ca alegi parcul ca spatiu de desfasurare, soseaua sau muntele, reusesti la tot locul sa dai de persoane noi si prietenoase. (bine.. majoritatea)
Wikipedia Facts - stramosul bicicletei a fost inventat si patentat prin 1817 de catre baronul german Karl Dreis. De atunci, masinaria a cunoscut numeroase modificari si imbunatatiri pana a ajuns la variantele disponibile in zilele noastre, fiecare specializata pentru un anumit tip de teren, sau pentru anume scopuri - like a walk in the park.
Deraioarele au fost inventate spre sfarsitul anilor 1800. Cicloturistul francez, scriitor si promotor al ciclismului, Paul de Vivie (1853-1930), cunoscut si sub numele Velocio, a inventat schimbatorul spate, cu doua viteze in 1905, pentru a-l folosi in incursiunile sale in Alpi.
Imbracamintea dedicata ciclismului are intotdeauna o culoare misto, e usor de imbracat, usor de curatat, te misti excelent in ea, nu te strange si tine cald iarna si e racoroasa vara. 
Am trecut anul asta de la pedalele clasice de tip platforma la pedalele de tip SPD si crede-ma cand iti spun ca se simte diferenta. In primul rand, cand urci un deal cu o panta mai accentuata, parca nu-ti mai vine asa una, doua sa te dai jos de pe bicicleta. Nu de alta dar daca te opresti, exista posibilitatea (cel putin la mine) sa te rastorni pe-o parte, cu rotile in sus (la propriu). Asa ca te muncesti si dai din pedale mai departe.
Apoi, o alta parte buna la acest tip de pedale este ca atunci cand pedalezi nu doar apesi pe pedala ci si tragi de ea, folosind astfel mai multe tipuri de muschi - morala e ca obosesti mai greu.
De cate ori ni s-a intamplat sa mergem la un concurs, sau sa vrem sa facem un traseu pe munte si sa gasim cafenele sau terase care pareau deschise doar pentru noi. Rezervat ciclistilor :)
Dupa ce te muncesti o gramada sa urci un deal, un munte, o carare in parc, vine si partea distractiva. Coborarea. Si intr-adevar, endorfinele iti invadeaza creierul. Vantul vajaie in dreptul urechilor iar tu esti una cu bicicleta.
Pe langa faptul ca te ajuta sa slabesti si sa elimini toxinele din organism, mersul pe bicicleta iti intareste inima. Muschiul cardiac este stimulat si se intareste in timp. Astfel creste debitul cardiac iar vasele sanguine devin mai elastice, cu importante avantaje asupra intregului sistem circulator. Sau asa spun o gramada de alte siteuri cu oameni dedicati care stiu ce vorbesc.
Nu vrei sa stai in trafic? Nicio problema, hop pe bicicleta si ajungi imediat unde ai nevoie. De ce? pai te strecori mult mai usor printre masini si oameni, poti sa tai prin parcuri, parcari, sensuri unice, cand ai nevoie poti sa mergi si pe trotuar (chiar daca nu mai sunt pistele de biciclisti legale). 
Fact: S-au facut numeroase cercetari referitoare la efectul endorfinelor asupra corpului uman. Potrivit acestora, cantitatea acestui antidot pentru low morale poate fi crescuta de cinci ori daca practici minim 45 de minute de sport de anduranta, cum este joggingul, inotul sau ciclismul. Cu rol antistres, endorfinele favorizeaza recuperarea psihica (si fizica).
Evident, cand participi la o competitie, vrei sa faci aproape tot ce-ti sta in putere sa castigi. Poti sa castigi nu numai prin forta si anduranta ci si printr-o strategie corespunzatoare traseului pe care urmeaza sa il parcurgi. In cazul meu, strategia este ceva ce-mi lipseste cu desavarsire.
Si intr-adevar este o provocare sa urci. Orice urcare vezi, parca instinctul iti spune prima data sa te opresti, sa faci cale intoarsa, dar daca iti iei totusi inima in dinti si continui sa mergi inainte, pe rampe din ce in ce mai inclinate, la final, cand vei ajunge sus, satisfactia va fi imensa.
Si evident, poti merge pe oriunde se poate merge cu bicicleta. Nu poti urca un perete vertical, nu poti sa sari peste masini (dar le poti ocoli) si nu poti ajunge pe insula din mijlocul parcului spre care nu este niciun fel de pod. Poate doar iarna daca e foarte frig afara. Sau vara, daca pedalezi pe sub apa. Oare ii pot lipi aripi?
Este impresionant ca spectator sa vezi o masa compacta de ciclisti care trec pe langa tine, pe sosea sau pe o carare de munte.
Da, este tare sa urmaresti o cursa de aproape. Este si mai misto in schimb sa si aplauzi in timp ce urmaresti cursa si sa-i imbarbatezi pe participanti. Efortul iti va fi rasplatit prin multumiri si zambete din partea concurentilor. :)
Prin urmare, ia aminte la cele de mai sus si sa nu-ti fie rusine sa faci asta cand vezi urmatoarea cursa.
De fapt, nu prea conteaza daca te pierzi sau nu de traseul tau, bine, asta cand nu participi la o cursa, atunci te enervezi mai mult. Daca esti in schimb la plimbare, singur sau cu un prieten, atunci este o adevarata aventura sa te pierzi si sa incerci sa-ti regasesti drumul spre civilizatie.
Partea buna la ciclism este ca aproape dupa orice cursa: hobby sau de viteza, poti manca linistit ce-ti doreste inima. Si da este testata faza pe propria-mi persoana. Nu, nu mananc cat o fabrica, dar mananc in cantitatile care sa-mi ajunga si mananc ce-mi place si de ce mi-e pofta in acel moment. Inclusiv ciocolata. Sau prajituri :) Ca pe urma transpir de-mi sar capacele ca sa nu se depuna cele ingurgitate, este partea a doua. Dar cand iti plac si dulciurile si miscarea, nu mai conteaza celelalte.
Nepoluant. Poate doar procesul de fabricatie. In rest, singurul carburant de care ai nevoie este H2O si mancare, iar emanatiile sunt reduse la minim :)
Pentru cei care beau bere. Eu beau suc. Fara acid. Nu cola. Hate cola. Si pepsi la fel.
Cah!
Bine zis fairly inexpensive, pentru ca in momentele de glorie cand incepi sa schimbi componente - ba un pinion, ba un cauciuc, o roata, pedale sau iti cumperi o pereche mai buna de pantofi de ciclism, o bluza mai potrivita, o sa noua - well, in momentele astea bagi usor adanc mana in buzunar.
Chiar daca porti casca, senzatia vantului care-ti flutura pletele este grozava. Poarta mereu casca!
Aseara a nins.
Aseara a nins.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atentie! Ma dau cu parerea: