Hoinar pe doua roti

Nicaieri nu se mananca o mancare mai gustoasa si portii mai numeroase ca atunci cand mergem la cabana Diham. Accesibila, la doar vreo 12km pe drum asfaltat si pietruit de gara din Predeal, cabana este un adevarat refugiu pentru zilele si weekendurile in care ne dorim leneveala, dar si o țâră de activitate, sa nu traim cu constiinta incarcata, ca uite cum au trecut zilele pe langa noi si nu am avut un strop de miscare. Drumul de care va zic, mai mult decat potrivit bicicletelor MTB si nu cursierelor, are si o picatura de urcare, cumulata, de vreo 400 de metri asa, cat sa nu zici ca nu iti meriti ciorba de la capatul calatoriei. Weekendul ce a trecut nu s-a abatut de la tabieturile noastre. Ba chiar am sfidat nitel vremea, mai ales ca se anuntau ploi abundente in toata tara, coduri galbene si furtuni sanatoase prin mai tot locul. Si iata-ne sambata dimineata, la orele 6 batute fix, cum ne-am strans toti trei la tabela din Gara de Nord: clasicul eu si Claudiu, iar de data aceasta a...

Nu stiu daca va este cunoscuta acea senzatie cand programul la serviciu a inceput deja de mai bine de jumatate de ora si tu abia iesi din scara blocului, cu bicicleta in spinare.. Te indrepti vijelios spre munca, cu viteza hiperluminica de parca ardeii iuti Carolina Reaper au fost micul tau dejun, pranzul si cina din ziua precedenta. Imagine preluata de pe Wallpapercave.com Acel moment cand te opresti nitel pe dreapta sa-l astepti pe partenerul de drum, iar in timpul asta iti rotesti privirea in jur si ochii ti se opresc la o figura prietenoasa, care zambeste si-ti face cu mana dintr-o masina. Si tu stai si te incrunti sa vezi mai bine prin ochelarii galbeni de ciclist si prin geamul usor intunecat al masinii si-ti dai seama ca de fapt tu cunosti persoana respectiva. Vorbesc despre momentul cand te intalnesti cu sefu` in trafic, pe la orele 10 fara, in timp ce programul tau de intrat la munca este de la orele 9 trecute fix. Priceless.

Azi i-am batut obrazul unui taximetrist. Din nou. Se facea ca eram pe minunatia de bulevard Unirii, ma indreptam vijelios spre munca, pentru ca intarziasem, dupa bunul obicei. Mergeam pe banda dinspre trotuar, pe margine, cum bine ii sade biciclistului care face naveta la munca (si nu numai). Si iata m ă re, cum mergeam eu ca o floare, trece la aproximativ cinci centimetri pe langa mine val vartej, un taximetru, ocupat, cu clientul pe bancheta din spate. Trece si se duce tare, vreo 20 de metri mai incolo, de se opreste in coloana, ca na! asa e traficul din Bucuresti. Recuperez eu distanta care ne despartea acum, ma opresc in dreptul geamului individului. Respectivul cetatean coboara fereastra. Imagine preluata de pe Stirile ProTV Ii bat obrazul si-i zic " Sa-ti fie rusine obrazului! Asa treci pe langa mine? La cinci centimetri? " " Pai ce cauti pe aici? Ce? E pista de biciclisti? " imi raspunde tafnos si cu accent dansul, de altfel tanar, pe la douazeci si c...