Hoinar pe doua roti

Cu bicicleta la muncă sau cu nasul spre casă, aproape toate drumurile prin oraș fac parte din ciclul bike2work, izvor nesecat de întâmplări și sursă zilnică de relaxare și divertisment. Deunăzi, mă întorceam cu Claudiu de la serviciu și ca orice buni consumatori, ne-am gândit să dăm și pe la un hipermarket din cartier ( Kaufland, evident ), pentru a ne forța buzunarele la o bruscă deșertare a fondurilor din dotare. După ce am tăiat Bucureștiul în două, de la un capăt la altul, în goana zilnică spre casă, am intrat cuminți în parcare, pe langa KFC, strecurându-ne încet printre pietoni și mașini parcate. Nu am făcut mai mult de 100 de metri cu cârd de mașini pe lângă noi din direcție opusă, când, la un moment dat, vedem o mașină oarecare, cu farurile stinse. Ne-a sărit în ochi pentru că era singura așa, toți ceilalți participanți la trafic avuseseră grijă să-și aprindă poziții, faruri, fiecare ce avea funcțional. De obicei anunțăm prin trafic când vedem câte unul că merge ca o floare...

Din ciclul " ce-mai-pot-face-cu-timpul-meu-liber " care crede-mă când îți zic că nu-mi prisosește, chiar dacă așa pare, iaca am găsit un concurs de scriitură creativă și blog, activitate perfecta pentru lungile zile de toamna, când te poți retrage cu pătura pufoasă până pe sub nas, cana de ceai lângă și laptopul în brațete, la loc de cinste, ca un bun generator de căldură ce se găsește. Asta dacă ești un blogger care-și ia treaba în serios și se pune cu burta pe scris temeinic și cu precizie de ceasornic. Dacă ești ca d-aștia ca mine, care-și povestesc aventurile și memoriile clipelor mai mult sau mai puțin apuse și cu o viață bine încărcată de evenimente pe toate planurile.. well. E posibil ca înscrierea la concursul de scriitură să iti dea niscaiva bătăi de cap și posibil ceva mai puține ore de somn pe noapte. Nimic peste care să nu poți să treci cu fruntea sus și pieptul înainte, evident. Imagine preluata de pe blendyouthproject.co.uk Din ce am văzut, competiția par...

Cum îți dai seama dacă treci printr-o perioadă în care "fatalities" sunt la ordinea zilei? Nimic mai simplu de elucidat! Nu trece zi fără să nu se întâmple fatale pe bandă rulantă, de parcă tot universul complotează să-ți facă mințile să zburde vesele pe câmpiile înflorite ale cerurilor. Perioada despre care vă vorbesc a început de săptămâna trecută, ca toate lucrurile bune din viață, de luni dimineața. Imagine preluata de pe i.ytimg.com/vi/GKJi3lC31ws/hqdefault.jpg Luni Ne aflam încă in minivacanță la Balcik, loc de altfel frumos și primitor, în compania unor oameni minunați și alături de my significant other. O răceala, pe cât de bruscă, pe atât de grozavă, din aia cu nas care nu se mai oprește, durere enervantă în gât, stare generala proastă și corp aflat în stare subfebrila, exact cu clipe din acelea în care simți că emani căldură până și prin ochi. Ia-le pe toate astea, că sigur îți sunt cunoscute și pune-le alături de nevoia de a te întoarce în țară pe biciclet...

S-a intamplat ieri. Fac de ceva timp naveta cu bicicleta, iar traseul meu a variat destul de putin in timp, prin adaugarea sau eliminarea, dupa timp, chef si disponibilitate sufleteasca, a unor bucle si inflorituri, care sa-mi mai lungeasca drumul zilnic. Am ajuns sa cunosc aproape fiecare cotitura, semafor si groapa din asfalt, pozitia de pe sosea pe care trebuie sa o ai ca sa te incadrezi bine in viraje la dreapta sau stanga, bordurile mai ridicate unde iti poti odihni piciorul si alte lucruri de acest gen, folositoare pentru biciclist, intrucat face experienta mai usoara. De asemenea, am mai invatat un lucru pe care eu una il consider ca avand o importanta deosebita, alaturi de modul de functionare al semafoarelor la fiecare intersectie tranzitata: comportamentul oamenilor in zona semafoarelor. Ma gaseam măre la Unirii, pe Splai, in zona trecerii de pietoni dinspre Centrul Vechi, de la Hanul lui Manuc, catre Dambovita. In jurul meu puzderie de masini, trafic infernal de ora 9 ...

Somnul a fost adânc și fără vise, dar extrem de odihnitor. Se mijiseră bine zorii, iar soarele zburda de-a dreptul, vesel pe cer, când am facut și noi ochi de dimineață. Noi și întregul hostel, pentru că alarmele lui Claudiu sunt necruțătoare cu urechea omenească. Ne-am pregătit repede cele trebuincioase, am mormăit ca nu ni se uscase cel de-al doilea echipament spălat in seara precedentă ( ca doar am împachetat cu măsură și nu se cădea să luăm tot șifonierul cu noi ) și am plecat repejor, dupa ce ne-am strâns mâinile cu proprietarul și ne-am luat la revedere de la mâțele domeniului, cu poze, mieunaturi și priviri galeșe. Să tot fi fost vreo 9 și ceva cand ne-am urcat în șa. Aveam mult drum de batut azi, cea mai grea sectiune din traseu, vreo 240 de kilometri cu multa diferenta de nivel. Un flecușteț sub forma unui lant muntos ce se desfasura pe o suprafata cam mare si care urma a fi traversat de doi biciclisti cu priviri nevinovate și mintea tulbure de entuziasmul călătoriei. Înc...

Cum e traficul in Bulgaria ma întrebi? Daca mergi cu masina de felul tau, răspunsul la intrebare probabil îl știi mai bine ca mine. Am auzit multe povești despre șoferii bulgari: ca sunt așa si pe dincolo, ca merg prost, ca nu respecta nici cele mai elementare reguli de circulație, ca sunt niste dezastre ambulante, pe patru roți si cu un covrig in brate, la care doar se uita galeș, nu-l și folosesc. Toți am auzit snoave din astea de-a lungul timpului. Dar de la un biciclist ai luat pana acum niscaiva feedback? Probabil ca nu, așa ca fii atent aici ( procentele sunt rezultate din experiența personală și nu de prin vreun studiu oficial în acest sens. Îmi rezerv minunatul drept de a fi subiectivă și de a avea întotdeauna dreptate ). 98% din șoferii bulgari sunt cei mai tari oameni de pe pământ. 99% din șoferii de tir bulgari sunt niște persoane extraordinare, cu multa grija față de semeni si fata de ceilalti participanți la trafic. Și nu, I`m not pulling your leg ( nu te iau peste ...

Mi-am propus sa scriu în fiecare zi, dar de fiecare data somnul si-a băgat coada si si-a pus piciorul în prag. Nu! Tu acum dormi! Nu ma pot pune cu el, așa ca l-am acceptat cu bratele deschise în viața mea de fiecare data. Acum, in a sasea zi de vacanță, mai mult activă decât de odihnire si revigorare a simțurilor amortite, la ora 7 dimineață, cand abia se crapă de ziua, am facut ochi suficient de bine inchegati pentru a duce la bun sfarsit dorința inițială. Si nici asa! Am finalizat toata tarasenia tarziu in noapte, dupa orele 11 trecute fix, cand picior de om nu mai era treaz in Therme, mica localitate in care ne gasim priponiti de vreo cateva zile incoace. Drumul pana in Samothraki si tot ce se întâmplă si experimentam aici, e un fel de epopee. Ne simtim ca doua personaje de poveste, care trec printr-o sumedenie de încercări si întâmplări, care mai de care mai interesantă si plina de evenimente. Am plecat din București joi mai spre dimineață. Gândul inițial era sa plecăm devreme...