Hoinar pe doua roti

Știi că ai avut o zi proastă când: Te trezești dis de dimineață cu gândul să revoluționezi lumea. Cum faci în fiecare dimineață. Te pregătești pentru serviciu, iar înainte cu ceva timp de plecare zici să prestezi vreo treizeci de minute pe trainerul instalat de cu seară de tine și your significant other . Faci update-uri, device-ul s-a sincronizat cu aplicația și totul pare ok. Te urci dezinvoltă pe bicicletă și-ncepi să muncești cu simț de răspundere. Apoi planetele se dezaliniază , aplicația se închide subit și nimic nu mai funcționează. Te dai jos de pe bicicletă cătrănită, pui mânile în șold și speri ca lucrurile să se rezolve de la sine, prin milostenia cerească. Nu se rezolvă. Nici dacă te chinui patruzeci de minute cât aproape să-ți întârzii plecarea, nu se rezolvă. Așa că-ți bagi picioarele și le lași pe toate întinse de nervi. Te pregătești de plecare, îți verifici bagajul, documentele pe care trebuie să le depui astăzi în partea cealaltă a Bucureștiului la o oră dec...

Miercuri, 9:25 dimineața. E momentul la care am început să scriu, puțin peste ora de vârf. Sunt în întârziere la serviciu și mă jur că tot Bucureștiul pare că s-a revărsat la metrou. În mod normal merg cu bicicleta la muncă. Naveta zilnică. Sunt vreo șase-șapte kilometri pe care îi mai lungesc ocazional, când am chef de puțină plimbare sub clar de soare/lună iar weekendul nu se zărește încă la orizont, sau am de ajuns rapid prin nu știu ce colț al urbei. Au început să fie mulți ca mine. Îi văd zilnic în trafic, pe banda cealaltă sau în rând în fața mea la semafor, așteptând un eliberator verde care pare să nu mai vină. Mulți merg cu MTB-uri cu coarne largi, greu de manevrat printre mașinile înghesuite unele în altele ca puii de găină. Tot mulți sunt și cu bicle de oraș, cu coșuleț în față, portbagaj, sau cu pliabile. Mai rar întâlnesc cursiere suple și fixie-uri, fiecare cu ce are. Iar varietatea este bună. Îmi plac în mod special cei care se ferchezuiesc înainte să ias...

Urma să ne strângem mulți. Își anunțaseră prezența peste zece persoane la tura pe care voiam să o facem duminică, în ultima zi de toamnă cu suficient de mult soare cât să te lase să pedalezi la tricou și pantaloni scurți. Evident că nu puteam să stăm în casă și să privim cerul pe geam. A trebuit să pregătim ceva și cum nimic nu ne făcea neapărat cu ochiul, am zis că un Ruse și împrejurimi o să funcționeze de minune în ziua asta caldă de duminică. Se făcea că era vreo 22 ai lui octombrie. Zis și făcut. A desenat Claudiu tura, a postat-o pe Facebook pentru ca cei interesați să se alăture daca vor și a pregătit bicicletele pentru prima lor ieșire în public de trei săptămâni încoace. Ne anunțaserăm vreo patru dintre cei cunoscuți, plus un grup de șase persoane dintre care nu știam pe niciunul și nici nu aveam habar dacă or să vină sigur sau ba. Până la urmă a fost ba, așa că iată-ne duminică la orele 8:30 trecute fix cum ne-am strâns la ieșirea din București eu cu Claudiu, Viorel...