Hoinar pe doua roti

Ma grabeam azi sa ajung acasa. Merg ceva mai repede de felul meu, cat imi permit picioarele, bicicleta si regulile rutiere. Strabatusem mai bine de jumatate din drum, facusem coltul de la Unirii, ca vin pe straduta aia din spatele restaurantului Horoscop si ma indreptam deja spre Budapesta/Tineretului. De departe, vad in fata mea trei tipi pe biciclete din alea galbene, inchiriate, de la Raiffeisen sau de unde mai sunt, mergeau ei fara nici o grija pe prima banda, usor pe trei carari. Am ajuns in acelasi timp la intersectia de la Budapesta si ne-am oprit aproape in sir indian la semafor. Pareau sa fie de liceu, ca varsta aproximativa, si iesisera si ei la plimbare. Se face semaforul pentru pietoni verde pana la jumatate, pleaca ei hahaind, se strecoara printre masini si trec mai departe spre Tineretului fara griji. Se face verde pentru masini. Plec si eu de unde eram, accelerez si trec in tromba pe langa ei spre unde aveam eu treaba. Ajung repede la Tineretului, ma strecor prin inv

imagine preluata de pe fitnessurban.ro Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ajung in stadiul de a nu prea ma mai putea misca in urma exercitiilor fizice, consider ca, pe buna dreptate, am depus ceva efort la ele. Nu stiu cine m-a pus sa incerc o provocare sportiva pe care am gasit-o online, pentru fete - Poti face 2710 genuflexiuni in 15 zile? Nu raspund la asta acum! Si iata ca sunt in a treia zi de incercari. De doua zile incheiate am o febra musculara de invidiat la urmatoarele piese componente: fund, pulpe fata, pulpe spate si o gramada de grupulete de muschi, adiacente primelor 3 categorii enumerate anterior, despre care nu prea stiam ca exista. Pe scurt - abia ma misc! A 3-a zi . Mai sunt inca 12 si cand studiez imaginea care-mi indica seriile pe care trebuie sa le fac zilnic si vad cum creste numarul lor din ce in ce... ei bine, sunt chiar curioasa daca o sa reusesc sa le fac! Mai ales ca am si o limita de timp de 45 de minute, care in prezent, evident ca nu ridica pr

imagine preluata de pe regielive.ro Povestea asta o sa fie foarte scurta. M-am observat de ceva timp ( adica de timpul in care am inceput sa circul zilnic cu bicicleta, daca tot imi permite vremea de afara ), ca vorbesc singura in trafic si ca, din cand in cand ( adica destul de des ), mai raspandesc vorbe de duh la adresa unui sofer sau altul, in functie de dragalaseniile pe care mi le face in mers. Ziua de ieri nu a iesit din acest tipar. Mai putin momentul in care mi-am dat seama ca Barbosul este sus si vede. In timp ce-i ziceam unuia din suflet numai vorbe de bine, am inghitit o musca. :|

Mi-a sarit afurisitul de lant azi. Din nou! Tocmai trecusem de Izvor cand, la un moment dat, se blocheaza ceva si nu mai pot sa pedalez. Opresc si ma dau frumos deoparte, intre doua masini parcate, cu nervii de rigoare. Lantul! Trag de el in toate directiile, ma murdaresc pe maini pana la cot si desfac roata ( pentru ca uratenia se blocase undeva intre butuc si cadru ). Reusesc intr-un final sa eliberez lantul si sa-l pun pe calea cea dreapta, dar da-i de inchide quick release-ul daca mai poti... bad day for science.. Simt cum ma apuca nevricalele, ma ridic de unde eram eu bagata acolo si ma uit in zare, ca omul care stie ca urmeaza o zi " buna ". Masinile treceau nepasatoare pe drum, fara sa bage de seama drama existentiala pe care o traversam. In secundele mele de contemplare, trece pe langa mine pe sosea si un biciclist. M-a vazut ca eram acolo cu bicicleta intoarsa, a pus frana si s-a intors pe trotuar pana in dreptul meu sa ma intrebe daca sunt in regula. I-am zis