Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii - poveste in 20 de acte - Episodul 5
Ziua a fost grozava. Dupa ce am terminat nebunia caracteristica serviciului, in decursul careia am gasit totusi o ora sa merg la tortionarul meu ( dentist ) sa-mi stranga aparatul minunat pe care il posed de 2 ani de zile incheiati, pe care nu-l mai suport, nu-l mai suport, vreau sa scap o data de el, intelegi?, am mai gasit inca 10 minute sa ma aprovizionez pentru Mosul care vine tiptil seara si-ti lasa dulciuri in ghete. Sau nuiele, dupa caz. La mine a lasat dulciuri, la tine nu stiu ce a lasat. Ai fost cuminte? Mosului nu-i plac oamenii cuminti. Sunt previzibili :P Sa revenim. Am luat dulciurile in sac ( geanta mea frumoasa de umar ) si spre seara, dusa am fost spre casa. La Unirii am avut o parte de o experienta noua, surprinzatoare. Eu merg foarte repede de felul meu, pentru ca in general imi pare ca mersul imi ia foarte mult timp si timpul este unul din lucrurile pe care nu-mi place sa le pierd. La un moment dat, observ cu coada ochiului ca cineva incepe sa mearga in acelas...