Hoinar pe doua roti

S-a terminat in sfarsit ultima zi de munca, toata lumea intra in mini concediu... mini concediu imi zic, si-mi rad usor in sine, pentru ca orice poate fi, numai concediu nu. Majoritatea dintre noi pregateste de zor in aceste zile casa pentru sarbatoare, se vopsesc oua, se fac salate de boeuf, sarmale, friptane, ciolane, prajituri, cozonaci si multe alte bunatati pe care le mancam atat de rar. Probabil de-aia suntem noi asa de mancaciosi :). Mancandu-le rar, avem tendinta sa ne imbuibam cand le vedem tronand in mijlocul mesei, castigand astfel cu usurinta doua, poate trei kilograme de extragrasime pe fund si coapse. Materie prima pentru chinul ce urmeaza dupa sarbatori.. :) dar sa ne reintoarcem la povestea noastra, pentru ca nu este acesta momentul propice unei descrieri minutioase a Pastelui, avand in vedere ca nu ne-am terminat inca povestea primei medalii. Mai avem chiar multe de povestit iar epilogul va fi expus intr-un post viitor (datorita tendintei de logoree pe care o prezint i...

PS. m-am decis sa incep cu un PS, cu toate ca mai degraba ar fi fost potrivita denumirea de AS ( ante scriptum ). Sunt foarte  multe de povestit despre acest concurs, astfel ca m-am decis sa impart un singur post interminabil in doua posturi distincte interminabile, sper presarate de suficiente poze ( chiar daca nu prea ma regasesc pe nicaieri in intreaga-mi minunatie ci doar portiuni de cap, de mana sau de corp ). Relatarea de fata cuprinde intamplarile prin care am trecut din momentul in care am facut ochi dimineata in ziua de sambata 9 aprilie, pana imediat dupa inscrierea la concurs. * de ce participam la concursuri? Pentru ca ne place!! Pentru ca putem. Pentru ca este distractiv. Pentru ca poti sa te balacesti in noroi cat de mult vrei si cu toate astea nimeni nu va rade de tine. Pentru ca te umplii de vanatai iar acestea sunt considerate minitrofee pe care le aduni in timp si te lauzi cu ele. Pentru ca este o experienta nemaipomenita de viata. Pentru ca imi place sa ma de...