Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii - poveste in 20 de acte - Episodul 1

Ce plan aveam pentru azi: sa ne trezim de dimineata sa mergem sa alergam in cursa populara la Maratonul reintregirii neamului romanesc din IOR si sa mergem la parada.

Ce am reusit sa fac:
1. Plecatul cu bicicleta - m-am trezit tarziu. Nu stiu cum am reusit, cred ca nu mi-a sunat ceasul de dimineata. Am mancat pe fuga si ne-am pregatit repede de drum. Am realizat ca nu mai ajungem in timp util sa alergam, asa ca ne-am hotarat sa plecam pe bicicleta. Andrei mi-a scos bicicleta din balcon in timp ce eu cautam un imbus pentru spd-urile mele si pregateam bidoanele cu apa. Am cautat ceva timp imbusul. Nu l-am gasit. M-am enervat pentru simplul fapt ca eu am umblat cu el ultima data. Si eu l-am pus bine. Am dat naiba imbus-ul, am gasit un inlocuitor. Se potrivea la fix. Perfect. Am trecut la apa. Am umplut bidonul lui iar pe al meu l-am varsat pe jos. Jumate.
Am observat ca una din roti este dezumflata, cea din fata. Am scos pompa sa o umflu. Mai mult am dezumflat-o. Pompa mea e d-aia cu masurator de presiune. Nu am putut sa vad ce presiune era inauntru. Era prea intuneric pe scara blocului unde am umflat roata. M-am hotarat sa ies din scara, sa ma pregatesc afara pe trotuar. M-am ridicat, mi-am luat bicla in brate si m-am lovit la picior. Am zis vorbe suave printre dinti si am luat-o inainte. Nu am reusit sa-mi pun pompa cum trebuie in suport (pompa mea are un tumburus mic ce trebuie fixat intr-un locas. Nu am nimerit locasul). M-am enervat. Am vrut sa-mi probez pedalele inainte sa ma urc sa ma asigur ca e totul ok si le pot scoate repede daca e cazul. Dau de pedala, vad ca e cazut lantul. Ma umplu usor de nervi. Spijin bicicleta de gard, o tine si Andrei, eu dau cu mana de deraior sa pun lantul. Ma umplu de unsoare. Mai zic pentru mine cateva vorbe suave, pun mana din nou pe deraior si trag lantul. Reusesc sa-l pun. Imi probez pedalele. Totul ok. Ma urc si incep sa dau din pedale, vitezele sunt aiurea. Dau sa schimb pe ceva pedalabil. Imi sare lantul pe angrenaje. Cateva minute. Andrei traverseaza strada, eu nu stiu daca apuc sa traversez ca ma lasa bicicleta. Ma uit in jos. Am dat unsoare pe mine. Si praf. De la bicicleta. M-am uitat inainte si din momentul ala, totul a mers brici.
De la capul de peste mi se trage.

Cu o zi inainte.
Cate lucruri poti gasi intr-un balcon inchis pe care il folosesti pentru depozitarea bicicletelor si pentru momente aleatoare de relaxare? Evident ca nu foarte multe. Noi am gasit un cap de peste. Acum, intrebarea se pune, cum a ajuns capul de peste acolo. L-a aruncat cineva? Ar fi trebuit sa aiba niscaiva tinta sa nimereasca geamul deschis si sa nu il lipeasca de geamul aflat la 50 de cm distanta de marginea balconului. Plus ca, de ce ar fi pus cineva mana pe capul de peste mort sa-l arunce la noi in balcon? O alta posibila solutie este - sa-l fi carat o pisica. Dar cum se poate strecura ea pisica in balcon la noi avand in vedere ca nu are pe ce sa se catere si unde sa sara pentru a se agata pana la etajul 1. Copacul din gradina ce imprejmuieste blocul este situat si el la o distanta semnificativa, prin urmare si scenariul cu pisica cutezatoare pica. O varianta era sa-l fi adus vreun porumbel / pescarus sau albastros care s-a strecurat ziua in amiaza mare (sic) in balconul cu geamul larg deschis. Multe variante, nicio certitudine. Vom ramane in intuneric pentru totdeauna. Ceasul rau, pisica, 13.

Azi din nou:
2. Am ajuns intr-un sfarsit in parc. Pentru cei care nu stiu - eu m-am mutat prin Rahova, iar pana in IOR am facut aproape 10 km. Cine ar fi zis ca ai atata de pedalat :) Nu ma plang.
Am traversat usor strada pe la trecerea de pietoni, ca niste persoane educate ce suntem. Nu am grabit pe nimeni, chiar am lasat un pusti cu tricicleta sa ne intreaca. Era mai rapid. Intram in parc. Nu facem 20 de metri si in spate se aude o voce gajaita: Va rog sa va opriti si sa va dati jos de pe bicicleta. Ma uit la Andrei si mi se pare ca sunt cu 50 de ani in urma, undeva in Kazahstan (si nu ca as avea ceva cu aceasta tara, dar imi pare suficient de exotica pentru a avea probleme existentiale printre civili). Ne intelegem bine noi doi. Nu am oprit, cu toate ca cei doi indivizi din spate (paznicii care isi faceau treaba pentru care sunt platiti, evident) incepusera sa tipe mai tare, sa arate oamenilor care ajunsesera in parc, cat de in siguranta sunt, aparati fiind de invadatorii pe biciclete.
Am coborat langa lac (off road evident) si am asteptat. Si am asteptat. Si apoi am mai asteptat un pic. Si in timp ce faceam asta, am inceput sa aplaud si sa-i imbarbatez pe saracii baieti si fete care-si dadeau sufletul pe pavaj. (maraton 42 de km si semi-maraton 21 de km.) Andrei facea andreisme. Se apropie un paznic de noi si ne intreaba daca am venit cu cineva (facand referire la participanti). Da, sustinem un prieten. Mai sta, mai rumega ideea. Noi in timpul asta ii imbarbatam pe cei care alergau acolo. Prinde curaj, se mai apropie de noi si ne intreaba - auziti, dar dvs ii cunoasteti pe toti oamenii astia? :) o intrebare simpla de la un om simplu, care nu a mai trait o experienta asemanatoare. Nu, ii raspund. Dar stiu cum este sa te imbarbateze cineva atunci cand ai nevoie. 
Vine Victor alergand si noi incepem sa facem galagie. Doar avem cu ce. Plamani cat cuprinde. Bine ca mi-am luat aparatul de fotografiat. Si e si incarcat, de obicei nu-l incarc. Am si bateria pusa in el si inclusiv cardul. (da, le-am uitat pe rand, sistematic acasa.. intr-o zi o sa-mi uit capul, sau o mana).
De aici vine partea vizuala, cea mai mare parte facuta in zona de start:

usor crispat de la efort :P

si da, suntem mandri! Victor a alergat azi 21 de km :)

Alte lucruri dragute: schimb de vorbe cu diverse persoane in parc, zambetele concurentilor cand ii incurajau oamenii de pe margine, o concurenta care mi-a multumit pentru imbarbatare la final cand am trecut pe langa ea :) si un tip care m-a recunoscut de la concursurile de MTB (si da, asta a fost cat se poate de CUL!).

3. am avut parte de o portie excelenta de paste cu ciuperci la Thalia.

4. The dark knight rises si This means war. Acceptable amandoua. Cu toate ca Batman s-a intins pe 2 ore si 44 minute. Am vazut cum creste iarba.

*

In momentul asta, Realitatea vorbeste intr-un talk show politic despre free-hugs-urile date in Brasov de 20 de tineri cu ocazia zilei nationale.
The world is coming to an end.

Au mai ramas 20 de zile.



Alte episoade:
Prolog