Hoinar pe doua roti

La sfârșitul săptămânii trecute am observat cum și-a făcut apariția, ca din senin, minunăția asta de parcare de biciclete, fix în curtea parcului industrial unde-mi petrec eu o treime din viață. Și nu mică mi-a fost mirarea când am vazut că parcarea asta e oricum, numai goală nu! Am stat și am ținut-o sub observație, cu atenție, vreo două-trei zile la rând și da! poza asta e valabilă în fiecare zi. Claie peste grămadă sau atent ordonate, frumusețile astea sunt la raport acolo zilnic. Nu știu dacă este influența vremii călduroase de afară, a faptului că bicicleta/mersul cu bicicleta este dintr-o dată cool, a dorinței de a ne putea deplasa liberi și cu o viteză mai mare de 10km/h prin București sau fericitul rezultat al tuturor campaniilor de tip  Bike2Work desfășurate în ultima perioadă, cert este că de când merg aproape zilnic la job, călare pe vitezomana mea cu două roți, am văzut cum, pe zi ce trece, numărul bicicliștilor care așteaptă la semafor și se deplasează mai mult sau

Şi iată că ne-am găsit echipă! Ce? Cum? şi despre ce vorbesc? Păi să-ţi zic. Marţi dimineaţă am aflat de o campanie foarte drăguţă -  Săptămâna Bloggerului Biciclist , a celor de la Bike2Work  ( despre ei ţi-am mai  povestit şi săptămâna trecută ). În ce constă ( în mare ) toată treaba! Se poate înscrie orice mândru posesor de bicicletă, împreună cu încă doi prieteni, cu condiţia ca unul din ei să se blogorezeze cu privire la participarea în campanie. Apoi e musai ca cei trei să îşi instaleze pe telefoane aplicatia iVelo şi să înceapă să meargă cu bicicleta la muncă. Dar poţi să dai o citire rapidă aici pentru toate detaliile, nu de alta, dar sunt câteva etape de parcurs. Până la înscriere, noi am trecut printr-o succesiune interesantă de potenţiale denumiri, de la Trei Fraţi Pătaţi, Trei Doamne şi Toţi Trei, the Dream Team, Power Rangers şi Echipa Racheta, la Pedală Letală, One Gear Full Bear, CS Drumarii şi alte asemenea, neostoite frământări ale spiritului creativ. Am conven

Duminică vroiam să ies musai cu bicicleta. Chiar dacă după o ora și 45 de minute de indoor cycling, mușchii parcă nu-mi mai erau tocmai veseli. Am găsit tura pe grup, am vorbit pentru ora de întâlnire ( programată și răsprogramată ), m-am pregătit în 15 minute ( record de viteză ) și dusă am fost. Dacă îți vine să crezi, eu nu știam până mai ieri, alaltăieri, unde este Cora Pantelimon. Ziua de sâmbătă a fost una din acele zile în care am mulțumit din nou minților luminate care au inventat telefonul, internetul și combinația între cele două. Google maps este prietenul meu cel mai bun când nu găsesc cine știe ce loc ascuns prin București. Sau prin țară. Pe oriunde în general. L-am folosit fără să mă zgârcesc și de data asta. Plecarea a fost din mărețul, unicul și incomparabilul Dristor, cu o bâlbâială mică la Vergului ( nu știam dacă aia e Vergului sau nu ), Cora Pantelimon și apoi frumos localitățile Pantelimon, Brănești, Islaz și Belciugatele. Aproximativ 27-28 km, pentru că a de

M-am abținut! Deci m-am super abținut și de data asta să nu mă opresc la fiecare firicel de iarba, la fiecare cireș, la fiecare floricică și casă părăsită sau cuib de barză de pe traseu. De ce? Păi să le fac poză, evident! Eu sunt motivul pentru care s-a inventat vorba Picture it or it didn`t happen! Pământul și-ar putea încetini rotația doar să pot să-mi fac eu poza. Toți mă știu cât îmi place să fac poze. Multe! Să fie! Unde vreodată mai vezi tu cireș în pârg sau mâță tărcată :). Astfel, la tura asta am stat cuminte în banca mea și am facut doar vreo 2-3, cât să nu mă lipsesc de tot de această plăcere. 1 iunie de anul ăsta, m-a gasit din nou alături de Gertrude :)) ( trebuie sa ii schimb porecla, nu-mi raspunde la numele asta.....culmea ar fi fost sa-mi raspunda :| .... ) pe un traseu de vreo 66km, alături de Claudiu. traseu care a plecat cuminte din minunatul Dristor și s-a dus întins la început, apoi din ce în ce mai molcom, spre comuna Berceni, Vidra, 1 Decembrie, Dărăști I

Nu stiu zau pentru altii cum a fost, dar pentru mine prima zi de instructor de cycling a fost de-a dreptul GROZAVA! :D Am inceput in forta cu un maraton de doua ore, unde am avut si eu my very 1st indoor cycling class. Imi doream de ceva timp sa fac si asta, sa fiu instructor zic. Daca imi ziceai la inceputul lui 2015 ca o sa ajung sa-mi tin prima ora la o sala de sport, ti-as fi spus ca nu e frumos sa razi de cei din jurul tau, ba chiar m-as fi uitat la tine cu o falca-n ceriu si una-n pamantu`. Dar iata ca s-a intamplat, 99,99% cu ajutorul lui Mihai si 0,01% inspiratie divina. Mi-am pregatit constiincioasa muzica pentru ora, fiecare melodie in parte, sa fie cat se poate de potrivita pentru ceea ce voiam eu sa fac. Le-am ascultat de la cap la coada de cateva ori, sa-mi dau seama de stilul pe care trebuia sa-l abordez, intensitati, pozitii, tot felul de detalii administrative. Ideea e ca m-am stresat ceva, totul pentru ca rezultatul sa fie bun, iar persoanele care participau la o