Hoinar pe doua roti

Mă mișc cam greu.. Imagine preluata de pe ibd-warrior.co.uk E posibil ca trezitul târziu și vinul fiert să fie două constante binevenite ale acestor vremuri. Nu mă plâng și mă supun sorții crude care îmi pune la încercare mințile-mi rătăcite! Duminica trecută m-am bucurat de micile plăceri ale vieții! Am făcut cozonac, de antrenament, doi la număr, pe care Claudiu i-a dus la serviciu acu' două zile și care ( spune gura lumii ) s-ar fi mâncat cu poftă de colegi și prieteni. Cu atâta poftă încât chiar el era gata să rămână nemâncat. Lucrurile s-au reglat repede și și-a adjudecat porția binemeritată. Mi-am omorât degețelele la decupat și construit globuri din carton colorat pe care le-am dăruit în calitate de moș Crăciună la Corina`s Christmas Tree Decorating Party@home. Le-am decupat, închegat, blagoslovit cu amândouă mâinile și am lăsat să scape printre dinți o porție sănătoasă de cuvinte de duh, când nu se asamblau cum trebuie drăciile și apoi le-am dăruit cu dragă in

Pentru că m-am trezit mai târziu, iată... * Număr zilele și întâmplările frumoase până în Ajun – cam la asta se rezumă programul meu de Crăciun de anul ăsta. De la ce m-am pornit? De la nebunia de Crăciun. Îmi place Crăciunul. Să împodobesc casa, bradul ( mai mult sau mai puțin natural ), să stau alături de familie și significant other și să ronțăi cele mai grozave mâncăruri care acum au gustul cel mai bun. Serios! Când are salata de boeuf gust mai bun ca de Crăciun? Sau ouăle umplute și cozonacul. Și portocalele sunt cele mai gustoase în perioada asta! De ce îi zic nebunie dacă tot îmi place perioada? Pentru că nu-mi place ceea ce a devenit Crăciunul pentru mulți dintre noi. Cu două săptămâni înainte de frumoasa zi de decembrie, toată lumea o ia razna! Toți aleargă la propriu disperați în toate direcțiile pentru cadouri, pentru mâncare, să cumpere, să ia, să aibă, să fie toate acolo din belșug, multe multe, chiar daca ai sau nu nevoie de atâtea! Merg haotic, traficul de

Am scos MTB-ul de la naftalină încă din prima zi teribil de friguroasă a lui noiembrie și am început să merg cu dânsul de atunci. Într-adevăr e nițel mai greoi de manevrat mai ales prin spațiile strâmte dintre mașini, când vrei să faci un viraj la stânga sau pur și simplu să înaintezi până la semafor. Cât de ușor e să faci asta cu o cursieră, dar na! Orice învăț de peste vară are musai și dezvăț. Ieri a fost o zi bună de pedalat, în pofida traficului abundent, specific sărbătorilor și a vântului care pare să bată ( cel puțin pentru mine ), întotdeauna tare și din față. Cât să mă facă să mă agit și să mă muncesc mai mult decât e cazul. Adică de ce să nu ajung eu transpirată și gata împachetată de nervi la muncă? Traficul de dimineață a fost prietenos, mult, dar fără incidente, fără istericale și sudălmi aruncate în toate cele patru colțuri ale lumii. Traficul de după amiază așijderea, cu deosebirea că toți păreau să mă vâneze oarecum, sau să-și încerce frânele și viteza cu mine