Hoinar pe doua roti

Ziua de 13 credeam ca o sa-mi poarte un curat si imaculat ghinion.. surprinzator este ca nu a fost chiar asa de rau... Parca. Dar sa va povestesc! * Startul - s-a dat din locul unde se da startul si pentru prima evadare. Chiar scria pe jos cu vopsea portocalie PRIMA EVADARE si sageata pentru directie :). A fost una din chestiile "amuzante". Ce am apreciat la competitia asta a fost faptul ca startul s-a dat diferentiat, in functie de categoria la care te-ai inscris in prealabil. Astfel - categoriile 3 si 4 au inceput cursa de la 11:00, iar categoriile 1 si 2 - de la 13:00. Nu am avut parte de imbulzeala pe parcurs si chiar puteai sa depasesti daca simteai ca poti sa tragi de tine ceva mai tare ca cel din fata ta. A fost foarte bine ca am putut luat startul cu oameni care au fost relativ apropiati ca si pregatire fizica. Sustinere -  Nu au fost foarte multi sustinatori. Mai mult ne-am incurajat noi pe noi - adica participantii de la o categorie la alta, nu de alta dar d...

Chiar ma gandeam ieri ce frumos o sa ploua astazi. Si Accuweather zicea acelasi lucru asa ca pot spune ca ma pregateam pentru o noroiala strasnica. Ma bucur insa ca soarele mi-a facut o surpriza, gasindu-se acum singur pe cer, fara nori uraciosi care sa-i tina calea. imagine preluata de pe siteul competitiei Ziua de azi ne va gasi pe mine, Victor si fanul numarul 1 Andreea, in padurea Baneasa la concursul de debut al Riders Club, desfasurat pe un traseu de 17 km, intr-un numar diferit de ture, in functie de categoria la care ne-am inscris. Din ce ne spun organizatorii, traseul este unul cu o dificultate redusa, fara radacini sau noroi ( o sa vedem astazi, avand in vedere ploile din ultima perioada ), ce permite accesul atat incepatorilor cat si a celor cu experienta. Numaratoarea inversa a inceput :)

Am vrut sa scriu pe blog despre concursul asta chiar din seara respectiva, cand am ajuns acasa, la un moment dat.. evident ca am reprogramat pentru a doua zi, apoi din nou pentru urmatoarea zi, si urmatoarea.. si urmatoarea... si pe urma am ajuns la Garboavele , doua luni mai tarziu. Dar iata ca intr-un final nu m-am lasat. Sa-ti povestesc cum au decurs lucrurile :) * Drumul Se vedea ca nu a venit vara. Ceasul a sunat la 6 fara un sfert. Ne pregatisem toate lucrurile cu o seara inainte astfel incat dimineata sa trebuiasca sa ne deschidem doar ochii. La primul sunet al ornicului, instinctul a fost sa-l lipesc de perete. Nu! a tipat jumatatea activa din mine. Trezeste-te! Azi e ziua cea mare! Si o zi mare a fost. Nu va povestesc cat mi-a luat sa-l trezesc pe Andrei, cat ne-a luat sa ne imbracam, sa ne pregatim toate lucrurile pentru transportat in masina, sa ii sunam pe toti sa vedem daca au facut ochi bulbucati de dimineata si o sa ne insoteasca vioi spre salina. Sa spunem ...

Pe 6 aprilie, a fost in sfarsit o zi de primavara. Si Primavara asta m-a gasit in Galati, in padurea Garboavele, unde ma tot gaseste de vreo 3 ani incoace. :) Insemnari de jurnal.. * Am ajuns ca de fiecare data la limita, inscrierile se inchisesera teoretic, era vreo 11 fara 20 dimineata, asa ca ne-am impartit taskurile - eu sa alerg repede dupa pachetele de concurs, iar baietii sa gaseasca un loc de parcare decent si sa dea jos bicicletele de pe masina. Zis si facut. Am ridicat pachetele fara probleme, fara coada, fetele de acolo au fost foarte dragute si prompte, apoi am dat fuga sa ma pregatesc si eu. Noroc ca eram aproape gata de acasa si nu am mai avut de "montat" mare lucru, in afara de cutia cu surprize din spatele seii, pompa, apa in bidon, numarul de ghidon si cipul pe cadru si dusa am fost spre zona de start. Startul : s-a dat diferentiat, in functie de categoria la care s-a inscris fiecare - avansat sau amator. La avansat nu a existat categorie pentru fete, ...