Hoinar pe doua roti

Mi se întâmplă și nu de puține ori, să renunț pe ultima sută de metri la un antrenament programat sau o tură organizată, chiar dacă stau cu nerăbdare până în ultima clipă și aștept cu interes venirea momentului când voi ieși în sfârșit pe ușă afară, să plec să-mi întâlnesc sinele lenevitor la antrenament, sau să mă văd cu prieteni și cunoscuți la tură. Uite de exemplu destul de recent. Ajunsesem acasă cu chef de ieșit la alergat. Adevărul e că modul în care se desfășurase întreaga zi ajutase la sporirea dorinței de dus unde văd cu ochii, plus că efortul fizic pune în general puțină ordine în gânduri și alungă stresul de peste zi. Colac peste pupăză, mă găsesc și într-o perioadă de acumulare kilometri - alerg mult și molcom, asta după ceva timp de repaos aproape complet, după o accidentare mai nasoală de pe la mijlocul lui decembrie. Mă îmbrăcasem deja cu echipamentul pregătit de cu o seară înainte, căutam ceasul prin casă și centura de puls și cred că acela a fost momentul în c...

Cred că totul pleacă de la mobilizarea de dimineață. Dacă nu reușești să te compui încă de la primele ore ale dimineții, cu greu pornești apoi să faci ceea ce ți-ai propus. Iată că totuși vineri, în prima zi  liberă a anului, am izbândit. Voiam să fac într-o singură zi tot ce se putea face - administrative, puțină muncă de birou, puțină plimbare cu bicicleta, ce să mai zic! Tot! Așa că ora să se fi făcut aproape două când în sfârșit am ieșit din casă. Soarele fusese atrăgător încă de când a făcut ochi de după blocurile din Dristor, dar na! oboseala din timpul săptămânii, treburile, pregătirea bicicletei și tabieturile de zi cu zi te țin în general captiv până la ore mai înaintate. Trebuia să mă întâlnesc și cu un amic să îl rezolv cu o urgență așa că nu am zăbovit. Cum le-am văzut pe toate gata, am ieșit val-vârtej pe ușă cu tot cu bicicletă în spate, urmând să vină și Claudiu în scurt timp. În primul rand mi-am uitat casca. Dacă îți vine să crezi. 😐 Nu făcusem bine primi...

Și uite cum m-a deturnat vremea de afară! Voiam să vă povestesc despre planurile pentru 2020 și rezoluțiile de An Nou. Este în regulă, nu mai fac asta. În schimb, vă las și vouă să vă bucurați de surpriza pe care mi-a făcut-o astăzi vremea. Când am plecat de acasă, era o zi mohorâtă de iarnă foarte blândă, cu frig. Ce frig! Mi-au înghețat ochii, nasul și în general orice componentă a corpului care nu se afla sub minim treizeci de rânduri de haine. Când am ieșit de la metrou, vreo douăzeci de minute mai târziu, am găsit asta.. Winter is coming! 😋 Later edit. Acum e primăvară din nou...

Ok, ok. Poate că 2019 nu a fost chiar de senzație așa cum mă așteptam să fie. Dar cu bune și cu rele, așa cum s-au adunat ele, am reușit de am înfrânt până la final. Din punct de vedere sportiv m-am simțit perpetuu mobile sau mai degrabă ca într-un montagne russe. Mi-a ieșit treaba cu alergatul, unde mi-am spart record dupa record. Bine.. pe final de an m-am procopsit cu o entorsă, but then again – zi-mi perioadă din viață când nu m-am prăvălit cât eram de lungă pe caldarâm, de să-mi fac zbenghiuri în genunchi și coate. Biciclitul nu s-a legat nici de-al naibii, oricat am încercat să mă dau peste cap. Drumețiile pe munți s-au arătat frumos și ochii mi-au văzut câteva peisaje de să-ți taie respirația. Plus că am mers și o grămadă pe jos, de-am rupt trei perechi de opinci de fier și-am tocit un toiag de oțel, ca-n poveste. 2020 abia se conturează, dar sunt sigură că va fi cel puțin la fel de plin de aventură și călătorii ca 2019. Să-l lăsăm să crească și să ne concentram atenția as...

Legenda spune că așa cum îți merge în prima zi a noului an, așa o să-ți meargă tot anul. Nu știu ce să zic, în prima zi am reușit să duc la bun sfârșit așa: M-am trezit la aproape 12 ziua în amiaza mare. Fără regrete. Să alerg patru kilometri prin fața cășii. Am înfrânt cu puțin efort, cu pauze dese și poze reprezentative. Pace-ul a fost mai bun ca cel de acum două-trei zile, iar recuperarea gleznei scrântite acum mai bine de două săptămâni este în grafic. Family and friends. Am recuperat cu succes caloriile pierdute în alergare. Chiar și extra, să se găsească. 😁 Mâțe. Stau într-o casă cu patru mâțe. Mă cotropesc pe rând și cer alintat. Nu am suficiente mâini, iar brațele și degetele sunt pline de zgârieturi. În cuvinte mai puține – a fost o zi relaxantă, cu activități de tot felul. Încep și planificările pentru aventurile lui 2020, prin urmare – ne auzim curând. La mulți ani!