Hoinar pe doua roti

Ma grabeam azi sa ajung acasa. Merg ceva mai repede de felul meu, cat imi permit picioarele, bicicleta si regulile rutiere. Strabatusem mai bine de jumatate din drum, facusem coltul de la Unirii, ca vin pe straduta aia din spatele restaurantului Horoscop si ma indreptam deja spre Budapesta/Tineretului. De departe, vad in fata mea trei tipi pe biciclete din alea galbene, inchiriate, de la Raiffeisen sau de unde mai sunt, mergeau ei fara nici o grija pe prima banda, usor pe trei carari. Am ajuns in acelasi timp la intersectia de la Budapesta si ne-am oprit aproape in sir indian la semafor. Pareau sa fie de liceu, ca varsta aproximativa, si iesisera si ei la plimbare. Se face semaforul pentru pietoni verde pana la jumatate, pleaca ei hahaind, se strecoara printre masini si trec mai departe spre Tineretului fara griji. Se face verde pentru masini. Plec si eu de unde eram, accelerez si trec in tromba pe langa ei spre unde aveam eu treaba. Ajung repede la Tineretului, ma strecor prin inv...

imagine preluata de pe fitnessurban.ro Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ajung in stadiul de a nu prea ma mai putea misca in urma exercitiilor fizice, consider ca, pe buna dreptate, am depus ceva efort la ele. Nu stiu cine m-a pus sa incerc o provocare sportiva pe care am gasit-o online, pentru fete - Poti face 2710 genuflexiuni in 15 zile? Nu raspund la asta acum! Si iata ca sunt in a treia zi de incercari. De doua zile incheiate am o febra musculara de invidiat la urmatoarele piese componente: fund, pulpe fata, pulpe spate si o gramada de grupulete de muschi, adiacente primelor 3 categorii enumerate anterior, despre care nu prea stiam ca exista. Pe scurt - abia ma misc! A 3-a zi . Mai sunt inca 12 si cand studiez imaginea care-mi indica seriile pe care trebuie sa le fac zilnic si vad cum creste numarul lor din ce in ce... ei bine, sunt chiar curioasa daca o sa reusesc sa le fac! Mai ales ca am si o limita de timp de 45 de minute, care in prezent, evident ca nu ridica pr...

imagine preluata de pe regielive.ro Povestea asta o sa fie foarte scurta. M-am observat de ceva timp ( adica de timpul in care am inceput sa circul zilnic cu bicicleta, daca tot imi permite vremea de afara ), ca vorbesc singura in trafic si ca, din cand in cand ( adica destul de des ), mai raspandesc vorbe de duh la adresa unui sofer sau altul, in functie de dragalaseniile pe care mi le face in mers. Ziua de ieri nu a iesit din acest tipar. Mai putin momentul in care mi-am dat seama ca Barbosul este sus si vede. In timp ce-i ziceam unuia din suflet numai vorbe de bine, am inghitit o musca. :|

Mi-a sarit afurisitul de lant azi. Din nou! Tocmai trecusem de Izvor cand, la un moment dat, se blocheaza ceva si nu mai pot sa pedalez. Opresc si ma dau frumos deoparte, intre doua masini parcate, cu nervii de rigoare. Lantul! Trag de el in toate directiile, ma murdaresc pe maini pana la cot si desfac roata ( pentru ca uratenia se blocase undeva intre butuc si cadru ). Reusesc intr-un final sa eliberez lantul si sa-l pun pe calea cea dreapta, dar da-i de inchide quick release-ul daca mai poti... bad day for science.. Simt cum ma apuca nevricalele, ma ridic de unde eram eu bagata acolo si ma uit in zare, ca omul care stie ca urmeaza o zi " buna ". Masinile treceau nepasatoare pe drum, fara sa bage de seama drama existentiala pe care o traversam. In secundele mele de contemplare, trece pe langa mine pe sosea si un biciclist. M-a vazut ca eram acolo cu bicicleta intoarsa, a pus frana si s-a intors pe trotuar pana in dreptul meu sa ma intrebe daca sunt in regula. I-am zis ...

Azi de dimineata am zis ca mor de inima. A treia zi consecutiva de mers cu bicla la munca. Traseul obisnuit, ora.... ma rog, in jurul.. Ma aflam pe bulevardul Unirii, intre blocul Zepter si Tribunal. Fac o paranteza mai intai. Cand merg pe sosea, m-am obisnuit sa ma uit mereu in spate, in stanga. Pot sa vad daca vine ceva, daca incurc pe cineva, etc etc. Pana acum nu am avut incidente in trafic deci masura asta de siguranta pe care mi-am dezvoltat-o functioneaza. Buun. Sa revenim la ziua de azi. Mergeam eu frumos pe sosea, pe partea dreapta. Ajung intr-o portiune a drumului care se lateste putin pentru ca urmeaza o iesire secundara la dreapta, o alee micuta. Ma uit ca de obicei in spate si ce vad? Un ditamai animalul de masina la fix cativa milimetri de roata mea din spate. Nu pot sa-ti spun cat mi-a sarit inima.. nu in gat! ci in cap. Parca instant ma cacasem pe mine ( scuzati va rog vorba de mahala ). Un individ pana in 30 de ani vroia sa faca dreapta pe aleea de care va zicea...

Parea o zi morocanoasa de dimineata. Nori urati si intunecati pe cer, trezitul greu si un pui de frig ca de sfarsit de septembrie. Asa ca m-am decis ca la echipamentul clasic de mers cu bicicleta la munca sa asortez si un buchetzoi de flori albe si mov, nu foarte interesante, dar bine infipte in rucsac si cu capetele colorate pozitionate strategic in exterior. Pot spune ca am zarit cu coada ochiului cateva zambete presarate prin masini si cate o privire mai lunga ramasa de la unul sau altul in urma mea. Biroul a fost vesel azi. :)

E un traseu comun, pe care il folosesc aproape zilnic sa ajung la munca si sa ma intorc seara acasa.. as fi putut spune fara probleme ca nu prea mai are cu ce sa ma surprinda. Aceleasi ambuteiaje, aceleasi masini, aceiasi oameni morocanosi si singuri, inchisi in cutiutele de metal cu roti si ambreiaje, plini de griji si ganduri si sperante, cu telefoanele la ureche, tigarile fumegande, aranjandu-si parul in oglinda retrovizoare. Si iata ca astazi ma aflam la Piata Natiunilor Unite, in „lungul” drum spre casa. Semaforul era de o frumoasa culoare verde, dar avand in vedere semnele politistului rotofei din intersectie si suierele fluierului acestuia, m-am oprit frumos la marcaj, cu un picior sprijinit pe bordura. Il vad pe politist ca vine zambind spre mine si-mi zice...” Bicicleta nu. Bicicleta poate trece, pentru ca nu blocheaza intersectia .” Mi-a placut de politistul ala.  J

Iata ca m-am indurat si am iesit la alergat si limpezit creieri de dimineata - 5.02km in 31:27 minute frumoase petrecute in parc. Si ce-mi place cel mai mult si mai mult sa fac dupa fiecare alergare sau tura cu bicicleta? Sa stau si sa savurez putin momentul, sa observ ce se intampla in jur, sa ii vad pe acei oameni multi si frumosi care se plimba de mana, alearga, biciclesc, fac poze sau se harjonesc, sa vad cerul senin, sa trag cu urechea la sunetul frunzelor, sa ma amuz de ratele galagioase de pe lac sau sa casc ochii pur si simplu, fara sa am neaparat o tinta. Este relaxant. Eu nu alerg foarte repede. Nu ca n-as vrea, doar ca mai trebuie ceva antrenament pentru asta. Prin urmare, in timpul turelor de lac, ma depasesc ceva oameni. Ziua de azi nu a facut exceptie. Printre cei care m-au depasit s-a aflat si un domn a carui varsta, daca ar fi sa o aproximez, ar fi intre 45-50, cel mult 55 de ani. Slab, uscat, echipat de alergare si cu o viteza de invidiat.  L-am ajuns d...

ok! ok! e adevarat. N-am mai scris nimic de mai bine de o luna jumate. Dar crede-ma cand iti marturisesc faptul ca parca timpul n-a mai avut rabdare. A luat-o la alergat pe coclaurile verzi ale patriei, alaturi de mintile Oanei si timpul ei liber. imagine preluata de pe clipartbest.com Am avut insa grija sa-mi impart orele zglobii cat se poate de egal intre bicicleta, alergare, job, prieteni, familie si casa si nu-mi pare rau de nici macar un singur minut. Am astfel sa-ti povestesc printre altele despre Brasov XCM, prima etapa din Triada, despre Calatorie intre Cer si Pamant din Targu Ocna, On top of the World, Cros invers, excursia de una singura pana in Lopatari la Mamaie, drumetia din Bulgaria de pe varful Musala sau semimaraton Ciucas. Plus seri sau dimineti de antrenament. Plus zile de leneveala. Plus vizite in locuri minunate. Plus.. plus.. plus.. :) Nici nu stiu despre ce sa iti zic prima data. Dar oi incepe cu inceputul.

O poveste in imagini - un traseu superb si o zi grozava.