Alergare de duminica

Iata ca m-am indurat si am iesit la alergat si limpezit creieri de dimineata - 5.02km in 31:27 minute frumoase petrecute in parc.

Si ce-mi place cel mai mult si mai mult sa fac dupa fiecare alergare sau tura cu bicicleta? Sa stau si sa savurez putin momentul, sa observ ce se intampla in jur, sa ii vad pe acei oameni multi si frumosi care se plimba de mana, alearga, biciclesc, fac poze sau se harjonesc, sa vad cerul senin, sa trag cu urechea la sunetul frunzelor, sa ma amuz de ratele galagioase de pe lac sau sa casc ochii pur si simplu, fara sa am neaparat o tinta. Este relaxant.

Eu nu alerg foarte repede. Nu ca n-as vrea, doar ca mai trebuie ceva antrenament pentru asta. Prin urmare, in timpul turelor de lac, ma depasesc ceva oameni. Ziua de azi nu a facut exceptie. Printre cei care m-au depasit s-a aflat si un domn a carui varsta, daca ar fi sa o aproximez, ar fi intre 45-50, cel mult 55 de ani. Slab, uscat, echipat de alergare si cu o viteza de invidiat. L-am ajuns din urma (si asta doar pentru ca se oprise) in dreptul bisericii din lemn din IOR. Sufla ceva mai greu si-si tragea sufletul cand l-am vazut si am trecut pe langa el. Si i-am zambit. E modalitatea mea de a arata cuiva ca apreciez ceea ce face. Nu consider ca e nevoie tot timpul sa spui neaparat ceva. Un zambet poate fi suficient. Mi-a zambit inapoi si fericit, mi-a aratat 8 degete si mi-a zis 8km. Bravo! Sa nu te opresti vreodata J

Happy Sunday