Prima zi de primavara

Colorați, cu gura până la urechi și plini de neastâmpăr - așa ne-am găsit duminica trecută, de 1 martie, vreo sută treizeci-patruzeci de cicliști, dornici de aventuri noi pe două roți.
Ne-am înscris din nou la seriile de ture de primăvară, doar-doar ne-am motiva cu toții să începem dezmorțirea pentru noul an.
Cum-necum ne-am gasit șase la start - eu, Claudiu, Cristina, Marian, Ionel și Cosmin. Pornitul e alene, dar adevărul este că dacă reușești să te pui în mișcare, restul e inerție și treaba merge de la sine.
Și cum îți ziceam, am început molcom, cu un cincizeci de kilometri și un pic primprejurul capitalei.
Ce să zic - mai mult am stat decăt să pedalez.
Mergeam paisprezece kilometri- pauză. Un hihi, glume, povești, salutări celor de pe drum, întins de oase (că sunt și înțepenite și ruginite așa) și apoi pornește iară.
Încă un opt kilometri - punct de control. Deci iar pauză. Cu suc, cu lălăială, căscat gura, salutări, cunoscuți, prieteni, încurcatul traficului în parcarea de la Mega Corbeanca, un claxon răzleț și soare puternic. Ce zic soare puternic - parca erau douăzeci de grade la umbră. Greu 😜
Am mai purces o dată la drum, iar pauză după paisprezece kilometri. La magazinul de la intrarea pe 200B, drumul din spatele Aeroportului. Intrăm cu toții grămadă, buluc pe frigiderele cu lichide miraculoase și nesănătoase înșirate ca la armată.
"Ah, dar eu vă știu pe dumneavoastră, ne zice vânzătoarea. Ați mai trecut pe aici - zise dânsa dând din cap spre Claudiu
Și pe domnișoara o știu. Veniți des."
Fanii mei. 😁 Venim, ce să facem.
Pauză a fost mai lungă aici. Ca să fiu sinceră, ne și place să ne întindem la povești iar dacă suntem în tură lungă de peste două sute de kilometri, atunci cu siguranță facem un cicloturism gastronomic de toată frumusețea.

Am ajuns în timp la concluzia că noi ieșim în turele astea din trei motive, nu neapărat în ordinea asta:

  • să vedem locuri pe unde n-am mai fost sau pe care nu le-am mai văzut de ceva timp.
  • să socializam. Fiind totuși o mână de oameni - ne cam știm deja toți între noi, iar revederea de la start, finish sau din pauze este tot timpul o plăcere. Pe drum suntem mai independenți, fiecare cu preferințele lui în materie de viteză și grupare.
  • să mâncăm cu spume și cu toate mâinile - toate bunătățile pe care le găsim în cale, fără regrete.

În sfârșit.
Am plecat de la ultimul popas și-am mers întins apoi spre punctul de finish de la Arcul de Triumf. Și pentru că tot nu ne terminaserăm de vorbit nici aici, am mai stat la un suc/ bere/ cidru cu toți ceilalți.
Ce să zic. A fost o altă zi bună pentru știință.
Numai d-astea să avem.
Cu bine!

Comentarii

  1. Bună! Unde se stabilesc detaliile ieșirilor? Sunt interesat si eu de a iesi la ture cu o viteza decentă, in care sa nu merg câteva ore cu crampe musculare. Merci!
    PS Felicitări pentru blog.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei salutare! Pentru cand se revine la normal :)) - noi ne mai organizam pe un grup de facebook - https://www.facebook.com/groups/142790849183326/
      Pana atunci, am pus bicicleta in cui si avem timp de povestit aventuri :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Atentie! Ma dau cu parerea:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima făcută

The road to Dunav Ultra