23 noiembrie


Știi că ai avut o zi proastă când:
  • Te trezești dis de dimineață cu gândul să revoluționezi lumea. Cum faci în fiecare dimineață. Te pregătești pentru serviciu, iar înainte cu ceva timp de plecare zici să prestezi vreo treizeci de minute pe trainerul instalat de cu seară de tine și your significant other. Faci update-uri, device-ul s-a sincronizat cu aplicația și totul pare ok. Te urci dezinvoltă pe bicicletă și-ncepi să muncești cu simț de răspundere. Apoi planetele se dezaliniază, aplicația se închide subit și nimic nu mai funcționează. Te dai jos de pe bicicletă cătrănită, pui mânile în șold și speri ca lucrurile să se rezolve de la sine, prin milostenia cerească. Nu se rezolvă. Nici dacă te chinui patruzeci de minute cât aproape să-ți întârzii plecarea, nu se rezolvă. Așa că-ți bagi picioarele și le lași pe toate întinse de nervi.
  • Te pregătești de plecare, îți verifici bagajul, documentele pe care trebuie să le depui astăzi în partea cealaltă a Bucureștiului la o oră decentă, cât să ajungi totuși în timp util și la serviciu. Cu cinci minute înainte de plecare realizezi că ai uitat un document important și nu poți depune. S-a dus pe pustiu și partea de drumuri de dimineață.
  • Miroase urât în lift. Dar urât!
  • Pierzi metroul la mustață.
  • Ajungi la serviciu, îți printezi teancuri de hârtii, măcar unul din drumurile de astăzi să-l rezolvi. Îți iei colegul după tine și pleci pornită spre Registrul Comerțului, că la dânsul trebuie să ajungi. Te duci vacă, te întorci bou, pentru că tanti de la registratură îți spune senină că abia după ora 14:00 îți poți ridica documentele. Este ora 11:00. Strângi din dinți, înghiți și pleci mai departe.
  • Te lasă colegul pe drum la Unirii să poți merge unde n-ai fost de dimineață că vorba aia, pe ăsta sigur îl rezolv. În stație - control. Într-un moment de luciditate, mi-am validat cartela.
  • Faptul că bei multe lichide începe să-și spună stringent cuvântul. Nu ai unde să mergi. Te orientezi și găsești în cadrul instituției publice la care trebuia să ajungi o toaletă decentă. Nu e hârtie. Cotrobăi cu ochii bulbucați într-o cameră de depozitare adiacentă și soarele răsare pentru o clipă și pe strada ta.
  • Ai ajuns la instituția publică și așa cum ai ajuns, tot așa pleci. Nu ai rezolvat nimic pentru ca sunt câteva mici probleme la dosar. Hm!
  • Găsești 10 bani pe jos și te întrebi dacă ăsta-i felul universului de a-ți spune că îi pare rău că a dat rateuri azi în ce te privește. Te întrebi dacă poți pleca în Hawaii cu banii ceia.
  • Ajungi la tramvai înapoi. Este plin ochi. Te înghesui ca o sardină în 32-ul sufletului.
  • Ajungi la metrou. Pierzi metroul. Evident.
  • Încerci să butonezi pe telefon să pierzi timpul până la următorul metrou. Se blocheaza. Îl bagi înapoi în buzunar pentru a nu-l arunca pe șine. Te uiți în gol până vine trenul.
  • Ajungi la serviciu și vezi ca cei de la Ikea nu răspund la o plângere depusă acum 2 zile. Le dai telefon în speranța că măcar o scurtă descărcare vei obține de la call-center-ul lor. După o discuție de fix 13 minute, în care treci succesiv prin toate etapele, de la euforie la disperare, nu reușești să-ți rezolvi problema. Treaba e simplă. Ți s-a livrat o canapea cu trei picioare. În loc de patru. Se va deschide un caz de sesizare și în (alte) 72 de ore cineva îți va răspunde, pentru a programa un retur. Asta înseamnă că cineva va căra din nou o canapea de 45 de kilograme trei etaje în jos. Închizi telefonul isterică.
  • Te gândești că poate dacă o iei cu lucruri simple, treaba o să meargă mai bine. Începi să printezi documente pentru completarea dosarelor. Se blochează imprimanta cu hârtia înăuntru. Una din ele. Este de la sine înțeles că procesul de extragere al @#%*& de hârtie a fost unul anevoios, soldat cu pictarea degetelor.
  • A cedat nervos și cea de-a doua imprimantă. O sweet glory!
  • Pleci de la muncă în speranța să ajungi repede acasă, să închizi odată ziua asta. Pierzi metroul la mustață. Constați ca nu-ți mai pasă. Următorul vine plin ochi. Bagi piciorul și te îndeși într-însul.
  • Treci val vârtej pe lângă o prietenă, inițial uitându-te prin dânsa, apoi întrebându-te dacă era ea sau ba. Ea era!
It was Limbo!
Am ieșit aseară la alergare pentru exorcizarea nervilor. 



Imagine preluată de pe gamerant.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima de 150 din an!

Brevetul de 200 de kilometri