Pot? Sigur ca pot!
Nu stiu altii cum sunt, dar multe sunt zilele cand ma trezesc de dimineata, ma intind cu pofta de-mi troznesc toate oscioarele din corp si privesc pe geam cerul albastru de afara! Pot sa vad! Respir! Ma misc! Simt! Aud! Miros! Si gust ceaiul negru cu un strop de lapte, combinatia mea preferata, bine echilibrata, cat sa-mi faca ziua frumoasa. Si sunt recunoscatoare! Pentru ca pot sa fac toate astea si-mi doresc sa raman si in continuare asa, sa le pot face cat timp oi purta urechi si-oi face umbra pamantului.
Imagine preluata de pe Flickr |
Doar ca nu toti sunt la fel de norocosi ca mine. Sanatatea asta este un lucru atat de pretios si atat de fragil si ne jucam cu ea de parca ar fi o soseta. Se murdareste? Nu e bai, o schimbam. Luam alta. Nu ne dam seama de cate ori tratam diverse afectiuni, simple raceli sau accidentari cu o indiferenta tulburatoare.
*
De anul trecut, sau mai degraba de acum vreo doi ani, as putea spune ca m-am pus mai serios pe treaba din punct de vedere al efortului fizic si am inceput sa merg mai mult pe bicicleta. Strava a stat de veghe la fiecare asfel de incursiune pe mijlocul meu preferat de locomotie si am inregistrat valori record pentru mine, an dupa an. De la vreo 2.283 km bicicliti in 2014, la 6.092.4 km in 2015, pana la 8.738 km in 2016. Tendinta este de crestere de la an la an. :) iupii!
Am reusit sa ating aceste valori sanatoasa fiind, incet, in timp, cu eu stiu cate antrenamente si grija. Ce vrei... cat am fost mica, nu prea mi-a placut sportul, asa ca am inceput sa recuperez acum la varsta adulta.
Ideea este asa: sa pedalezi atata amar de distanta intr-un an este destul de greu. Pentru mine, persoana sanatoasa, cu un oarecare antrenament si vointa cat cuprinde. Imagineaza-ti ce inseamna sa pedalezi 3.000 de kilometri, un tur al Romaniei, in timp ce il cari in spate si pe amicul neprietenos, prezent permanent - Diabet Zaharat de tip 1.
Am auzit de proiectul "Da, si eu pot" in urma cu vreo cateva luni. Foarte putine informatii pe care ni le-a spus un amic la o tura cu bicicleta. Era vorba de un tur ar Romaniei pe bicicleta. Ni s-a parut din prima super interesant. Este o provocare pe care ne dorim sa o realizam in viitorul apropiat si cand am auzit ca cineva si-a luat deja inima-n dinti si chiar face asta, am zis sa aflam cat mai multe informatii direct de la sursa. Sa stim la ce sa ne asteptam, sa stim cum ne planificam timpul. Am gasit pagina de facebook, am intrat in vorba cu persoanele implicate si asa am aflat despre ce este vorba de fapt. Este ceva mult mai amplu decat o simpla tura cu bicicleta.
Scopul principal al proiectului este mult mai mare. Sa ajute mai multi copii sa aiba un sistem de monitorizare continua a glicemiei. Pentru ce acest sistem?
La fiecare masa, fie ea mic dejun, pranz sau cina, copii cu diabet trebuie sa-si faca o serie de proceduri ce implica masurarea glicemiei si o injectie cu insulina. Asta in fiecare zi din an.
Pentru a vedea evolutia glicemiilor, sunt necesare cam 10 masuratori prin intepare in deget. Prin proiect se doreste reducerea acestui numar de intepaturi la copii si asigurarea unor sisteme de monitorizare continua. Acestea ar reprezenta modalitatea de a masura si cunoaste in timp real valorile glicemiei.
"Diabetul nu doarme, nu ia pauza si nici nu pleaca in vacanta" este crudul adevar.
Prin urmare, turul Romaniei pe bicicleta, cei 3.000 de kilometri, reprezinta partea fizica a lui "Da, si eu pot!" - un proiect cu un scop nobil si extraordinar de greu pentru o persoana sanatoasa, daramite pentru o persoana cu diabet. Dar nu este imposibil. Si asta urmeaza sa ne arate Cristi si Gabriela in perioada urmatoare.
Afla mai multe, promoveaza si nu in ultimul rand - DONEAZA! Timpul este limitat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atentie! Ma dau cu parerea: