Space, the final frontier
Acel moment cand te trezesti dimineata si speri ca toate lucrurile sa mearga asa cum le-ai planuit.
Speri ca ti-ai impachetat tot ce-ti trebuie si ca n-ai uitat nimic indispensabil pe acasa, speri ca nu o sa ploua si ca asfaltul pe ruta aleasa va fi din cel bun, speri sa nu ai vant din fata si sa nici nu mori de sete prin cine stie ce loc uitat de lume.
Ne-am tot pregatit zilele acestea pentru o aventura de proportii, peste mari si țări, pe mijlocul nostru preferat de locomotie.
Partea frumoasa a lucrurilor este ca tot drumul pana la destinatie urmează sa fie parcurs în întregime pe bicicletă, bine, mai puțin o porțiune pe care o vom traversa cu bacul, dar nesemnificativa comparativ cu lungimea totala a traseului. La destinatie, in locul minunat, ne vom bucura din nou de trotinetele din dotare, iar drumul inapoi va fi cu siguranta interesant de asemenea si presarat cu locuri frumoase.
Grozavia se numeste Bucuresti - Alexandropulis pe doua roți.
Abia astept si am senzatia de parca am inghitit barzauni. Nu, fluturi nu. Aia s-au dus deja acasa. Acum sunt barzaunii.
Am gasit câteva cazari vrednice de luat în seama, pentru ca traseul are o distanta bunuta, de vreo 520 de kilometri, cu vreo 2.500 si ceva de metri diferență de nivel, dar adevărul e ca dupa tura de 600 de km (vezi aici si ziua 1 si ziua 2) nu ma mai sperie nimic.
NIMIC!
Plus ca o sa parcurgem distanta in vreo 2 zile jumate, deci totul este cat se poate de lejer. Ca de vacanta :)
Sa vedem daca socoteala de acasa se potriveste cu cea din târg. Iar in timpul asta, imi tot vine-n minte:
Speri ca ti-ai impachetat tot ce-ti trebuie si ca n-ai uitat nimic indispensabil pe acasa, speri ca nu o sa ploua si ca asfaltul pe ruta aleasa va fi din cel bun, speri sa nu ai vant din fata si sa nici nu mori de sete prin cine stie ce loc uitat de lume.
Ne-am tot pregatit zilele acestea pentru o aventura de proportii, peste mari si țări, pe mijlocul nostru preferat de locomotie.
Partea frumoasa a lucrurilor este ca tot drumul pana la destinatie urmează sa fie parcurs în întregime pe bicicletă, bine, mai puțin o porțiune pe care o vom traversa cu bacul, dar nesemnificativa comparativ cu lungimea totala a traseului. La destinatie, in locul minunat, ne vom bucura din nou de trotinetele din dotare, iar drumul inapoi va fi cu siguranta interesant de asemenea si presarat cu locuri frumoase.
Grozavia se numeste Bucuresti - Alexandropulis pe doua roți.
Abia astept si am senzatia de parca am inghitit barzauni. Nu, fluturi nu. Aia s-au dus deja acasa. Acum sunt barzaunii.
Am gasit câteva cazari vrednice de luat în seama, pentru ca traseul are o distanta bunuta, de vreo 520 de kilometri, cu vreo 2.500 si ceva de metri diferență de nivel, dar adevărul e ca dupa tura de 600 de km (vezi aici si ziua 1 si ziua 2) nu ma mai sperie nimic.
NIMIC!
Plus ca o sa parcurgem distanta in vreo 2 zile jumate, deci totul este cat se poate de lejer. Ca de vacanta :)
Sa vedem daca socoteala de acasa se potriveste cu cea din târg. Iar in timpul asta, imi tot vine-n minte:
"Space: the final frontier. These are the voyages of the starship Enterprise. Its five-year mission: to explore strange new worlds, to seek out new life and new civilizations, to boldly go where no man has gone before."
Star Trek, cu vocea lui Picard :P
 |
| Imagine preluata de pe steelerslounge.com |
Ei, știi și tu cum e cu turele astea: nu iese mereu cum ți-ai propus de-acasă. Uneori iese mult mai bine! Principalul este să fiți relaxați și să vă bucurați de tot și de toate, chiar și de cele mai puțin plăcute. Întotdeauna, când ne-am găsit într-o situație neplăcută/ dificilă în ture, a apărut omul/ locul potrivit, care a salvat situația.
RăspundețiȘtergereSă fie o tură cu aventuri, să aveți ce povesti! Căci noi așteptăm cu nerăbdare poveștile și detaliile despre traseu, poate ne mai inspirăm :D
Vă trimitem un braț de gânduri bune și o bulă cu energie pozitivă!