Toulouse (2)
Daca prima zi in oras incepe cu turbulente nenumarate si zdravene la aterizare, sigur in a doua zi ploua bine si bate un vant serios. Prin urmare, nimic pana aici care sa opreasca pe cineva (nu stiu cine, nu dau nume, nu judec..) sa viziteze unele locuri, cu harta intr-o mana si aparatul de fotografiat in cealalta.
Si pentru ca programul de munca s-a terminat in jur de 6:30 cand oricum toate locurile interesante si magazinele incepeau sa inchida frenetic, mi-am inceput pelerinajul cu:
Basilica St. Sernin - de cult romano-catolic, a carei constructie a inceput in secolul XI si aparent s-a finalizat multe multe secole mai tarziu. Ce atrage la acest edificiu este echilibrul degajat (iti zic din ce-am vazut si ce am mai citit pe urma pe tema asta, nu am invatat inca sa fac analiza unei cladiri din punct de vedere arhitectural, dar pot spune cu siguranta daca imi place sau nu), in sensul in care toate elementele se imbina armonios, lucru ce se datoreaza faptului ca toti arhitectii au urmat planul initial al constructiei (fapt rar intalnit pare-se in acea perioada) si nu au propus schimbari dramatice de abordare.
Principalele elemente surprinse sunt Porte des Miegeville, Porte des Comtes si turnul clopotnitei.
Acest sit a fost adaugat in 1998 la patrimoniul universal Unesco.
Interiorul se pare ca este spectaculos, dar la ora la care am ajuns totul era bine ferecat si in deplina liniste.
Dar asta nu inseamna niciodata ca ochii nu pot fi clatiti si cu exteriorul cladirii, mai ales cand lumina inca mai permite.
Detaliu - o idee asupra vitraliilor.
Detaliu - una din usile basilicii, din lemn masiv. Observa leul clasic cu ajutorul caruia poti sa bati in poarta :)
Detaliu - Porte de Comtes, cu cornise bogat ornamentate.
Am lasat basilica si am vazut ca toate drumurile duc la Capitoliu, din simplul motiv ca hotelul unde stau se afla in imediata vecinatate a acestuia si acolo stiu sa ajung. Prin urmare, ce metoda mai usoara sa nu te pierzi cu adevarat intr-un oras cat se poate de nou? Iti gasesti cel mai important punct reper si te tii de el cu dintii.
In cazul meu, aparent, obiectivul s-a tinut scai.
City feeling - ce imi place mie cel mai mult si mai mult la centrul vechi este ca cea mai mare parte a cladirilor isi pastreaza acel aspect vechi, isi pastreaza stilul si identitatea si se integreaza atat de bine cu restul constructiilor. De exemplu cladirea de mai jos. Nu este cea mai frumoasa sau cea mai reprezentativa din oras. Nu este monument istoric, cu toate acestea arata bine, pentru ca este simpla, construita ordonat, simetric. Inclusiv glasvandul acela din dreptul geamurilor pare cel original, destul de bine conservat in timp. Nu stiu daca ai observat, dar inclusiv la partea din balcon facuta din fier forjat este pastrata simetria. Fiecare etaj in parte are un anumit model care se pastreaza la toate ferestrele (cele doua..) de pe nivel. Pentru a-i da o tenta modernista (:p ), cafeneaua de la parter s-a intins si in dreptul cladirii acesteia, cu cele mai colorate si vesele scaune din oras.
Din dreptul Capitoliului, am luat o strada la intamplare - Rue Gambetta apoi Rue J. Suau pana la Place de la Daurade.
Si iata cum pasii m-au dus pana la urma catre Pont Neuf din nou, dar de data aceasta nu pe pod ci chiar pe malul Garonnelui, in Port de la Daurade. Din secolul 18, fluviul a servit, alaturi de Canal du Midi, ca modalitate de comunicare intre Marea Mediterana si Ocean. In prezent, caile pietonale de pe-o parte si de alta a fluviului servesc plimbarilor lungi sub clar de luna, antrenamentului alergatorilor (e plin de alergatori in Toulouse in orice moment al zilei, peste tot, puzderie) si fotografilor amatori. Imaginea este dinspre Port de la Daurade catre Pont Neuf.
.. care in asta seara mi s-a aratat in toata splendoarea lui, ignorand vremea cainoasa de afara, apa involburata si vantul pronuntat.
Sub pod, o mica "tabara" ce parea parasita.
Am gasit si caruselul dragut in Place Wilson si am reusit sa ii fac o poza in toata splendoarea, chiar inainte cu vreo cateva minute de inchidere.
Hai ca m-am pornit! Next?
Si pentru ca programul de munca s-a terminat in jur de 6:30 cand oricum toate locurile interesante si magazinele incepeau sa inchida frenetic, mi-am inceput pelerinajul cu:
Principalele elemente surprinse sunt Porte des Miegeville, Porte des Comtes si turnul clopotnitei.
Interiorul se pare ca este spectaculos, dar la ora la care am ajuns totul era bine ferecat si in deplina liniste.
Dar asta nu inseamna niciodata ca ochii nu pot fi clatiti si cu exteriorul cladirii, mai ales cand lumina inca mai permite.
Detaliu - o idee asupra vitraliilor.
Detaliu - una din usile basilicii, din lemn masiv. Observa leul clasic cu ajutorul caruia poti sa bati in poarta :)
Detaliu - Porte de Comtes, cu cornise bogat ornamentate.
Am lasat basilica si am vazut ca toate drumurile duc la Capitoliu, din simplul motiv ca hotelul unde stau se afla in imediata vecinatate a acestuia si acolo stiu sa ajung. Prin urmare, ce metoda mai usoara sa nu te pierzi cu adevarat intr-un oras cat se poate de nou? Iti gasesti cel mai important punct reper si te tii de el cu dintii.
In cazul meu, aparent, obiectivul s-a tinut scai.
City feeling - ce imi place mie cel mai mult si mai mult la centrul vechi este ca cea mai mare parte a cladirilor isi pastreaza acel aspect vechi, isi pastreaza stilul si identitatea si se integreaza atat de bine cu restul constructiilor. De exemplu cladirea de mai jos. Nu este cea mai frumoasa sau cea mai reprezentativa din oras. Nu este monument istoric, cu toate acestea arata bine, pentru ca este simpla, construita ordonat, simetric. Inclusiv glasvandul acela din dreptul geamurilor pare cel original, destul de bine conservat in timp. Nu stiu daca ai observat, dar inclusiv la partea din balcon facuta din fier forjat este pastrata simetria. Fiecare etaj in parte are un anumit model care se pastreaza la toate ferestrele (cele doua..) de pe nivel. Pentru a-i da o tenta modernista (:p ), cafeneaua de la parter s-a intins si in dreptul cladirii acesteia, cu cele mai colorate si vesele scaune din oras.
Din dreptul Capitoliului, am luat o strada la intamplare - Rue Gambetta apoi Rue J. Suau pana la Place de la Daurade.
Si iata cum pasii m-au dus pana la urma catre Pont Neuf din nou, dar de data aceasta nu pe pod ci chiar pe malul Garonnelui, in Port de la Daurade. Din secolul 18, fluviul a servit, alaturi de Canal du Midi, ca modalitate de comunicare intre Marea Mediterana si Ocean. In prezent, caile pietonale de pe-o parte si de alta a fluviului servesc plimbarilor lungi sub clar de luna, antrenamentului alergatorilor (e plin de alergatori in Toulouse in orice moment al zilei, peste tot, puzderie) si fotografilor amatori. Imaginea este dinspre Port de la Daurade catre Pont Neuf.
.. care in asta seara mi s-a aratat in toata splendoarea lui, ignorand vremea cainoasa de afara, apa involburata si vantul pronuntat.
Sub pod, o mica "tabara" ce parea parasita.
Am gasit si caruselul dragut in Place Wilson si am reusit sa ii fac o poza in toata splendoarea, chiar inainte cu vreo cateva minute de inchidere.
Hai ca m-am pornit! Next?
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atentie! Ma dau cu parerea: