Garboavele XC
Pe 6 aprilie, a fost in sfarsit o zi de primavara. Si Primavara asta m-a gasit in Galati, in padurea Garboavele, unde ma tot gaseste de vreo 3 ani incoace. :)
Insemnari de jurnal..
Startul: s-a dat diferentiat, in functie de categoria la care s-a inscris fiecare - avansat sau amator. La avansat nu a existat categorie pentru fete, nu stiu daca s-ar fi inscris cineva daca ar fi existat, dar probabil ca s-ar fi gasit totusi vreo una - doua dintre reprezentantele sensibile ale sportului pe doua roti care s-ar fi incumetat la aceasta incercare. Astfel stand lucrurile, ne-am inscris toate fetele la amatori, la cursa de 4 ture a cate 7,5 km si o diferenta de nivel pe tura de vreo... 100 m? Sincera sa fiu, mi-au parut mai multi la cat am dat din pedale si la cat am mai impins pe ici pe colo :) Dar sa revenim la startul nostru - au plecat avansatii, la vreo 5 minute au plecat baietii amatori, asta dupa ce a sunat in microfon o bucata buna de timp amenintarea - "fetele in spate va rog, fetele iau startul dupa baieti, daca ia vreo fata startul cu baietii va fi descalificata, va fi penalizata.. " (va fi legata fedeles si arsa pe rug ca o vrajitoare ce este hahahaha - nu, nu a zis nimeni asta, dar se potrivea cu imaginea de ansamblu). In fine, dupa ce au plecat si baietii amatori, ne-am ingramadit si noi la start, o mana de fete, vreo 20 la numar, doritoare de adrenalina si timp frumos. Startul a fost curat, nebulucit si ne-am imprastiat repede pe traseu.
Sustinere - voluntarii de la intersectii si arbitrii de cursa, sustinatorii pentru sportivi si diversi gura casca fericiti care se aflau in momentul acela prin padure. Toti cei pe langa care am trecut au fost extrem de vorbareti si s-a gasit la fiecare tura o vorba de incurajare pentru un extra boost de moral. Imi place atunci cand esti aproape secat de energie si iti vine in intampinare un zambet sau o vorba buna.
Punct de alimentare - Un singur punct de alimentare in zona de start/finish dar nici nu ar fi fost nevoie de mai mult. La tura de 7,5 km era suficient, bine alimentat cu apa, banane si portocale.
Chiar daca nu era punct de alimentare, pe traseu, inainte de una din urcari, vreo 2 voluntari aveau cateva bidoane cu apa. Acest punct extra s-a dovedit a fi extrem de util, mai ales in cazul meu, intrucat setea ma biruise aproape - caldura mare, soare arzator si miscare continua - asa ca au curs litrii fara numar.
Traseu: Dupa ce am luat si noi startul, bineinteles ca i-am ajuns din urma pe ultimii baieti. Mai un dreapta, mai un stanga, un hai ca poti, hai ca merge, da-i mai tare, trage pe dreapta si am reusit si noi, usor usor, sa depasim biciclistii de pe traseu (asta apropo de vorba de la start ca e mai bine sa luam startul diferentiat fete-baieti, ca sa nu ne calce baietii in picioare..:P - o rautate din partea mea. Sa-mi fie rusine obrazului ca am cutezat sa amintesc acest aspect ). Tura a fost de viteza, mai putin vreo doua urcari pe care, eu una cel putin, nu cred ca as fi putut sa le fac in sa. Dar pe langa a mers bine :) in pas alert, langa bicicleta si uitandu-ma cu jind spre coama dealului, bombanind noroiul si soarele arzator. (ei bine da, m-am si bronzat sambata, cu manecute si manusi ca de obicei). Au fost zone foarte bune de depasit si single-trail-uri, un traseu foarte frumos pus la dispozitie de baietii din Galati.
Intamplari: Le-am regasit in asta zi de primavara pe Roxana Lupu de la Bikersteam, pe Elena Popa de la Jet Power Team, si ne-am autofacut cunostinta una cu alta finally, Monica de la Geiger, Andrei Vocurek de la Kerucov.ro / Vokal, si o gramada de altii pe care ii stiu din vedere de la celelalte concursuri si pe care inca nu stiu cum ii cheama. Toti veseli si voiosi, toti abia asteptau vara, sa scoata bicicletele la padure.
O intamplare draguta de pe traseu, la coborarea un pic mai abrupta si foarte noroioasa - la ultima tura am avut liber in fata, asa ca am putut merge integral pe bicicleta, nu tu picior pus pe jos, nu tu sprijinit de lateralele sleaului. Inainte sa intru pe coborare, am auzit cum cineva a depasit pe altcineva in spatele meu si apoi a pufait oarecum resemnat (de tipul - of, sa vezi ce dorm acum pe mine pana coboara asta), fara sa-mi zica ceva - sa ma dau la o parte sau sa-l las pe el sa treaca primul sau sa ma grabesc. Nimic. Doar un oftat :)
Am facut eu coborarea frumos, integral pe bicicleta, cu un pic de derapaje, cu un pic de viteza, ajung jos, si imi zic eu, ca daca tot nu am putut sa-l las sa treaca inainte sa intru pe coborare, macar acuma la final daca tot poate sa traga mai tare ca mine, asa ca i-am facut loc in dreapta sa ma poata depasi. Cand a ajuns oarecum in dreptul meu, mi-a aruncat un zambet si mi-a zis ca am coborat foarte frumos/bine. Atat de bine m-am simtit. DAR ATAT DE BINE!
Poze: nenumarate, la fel si filmuletele :) (disclaimer: pozele sunt ale celor care le-au facut in cadrul competitiei, fotografi profesionisti sau amatori, asta daca nu cumva sunt din cele facute de mine. De obicei, cele ale altora au stamp.. sau nu :P)
Nemultumiri: Nu pot sa spun ca am avut nemultumiri, ci mai degraba ca am invatat o chestie noua. O incadrez la nemultumiri in schimb, pentru ca pe mine una, m-a deranjat. Acum am inteles (dupa ce am mai citit evident) ca nu trebuia sa ma deranjeze.. dar in acel moment m-am enervat putin. Pe urma m-am calmat. Dar sa-ti povestesc. La finalul cursei m-am regasit pe lista generala de la feminin, pe un minunat loc 6, dar nu m-am regasit si pe listele de categorii (si da, aparent s-au facut categorii, cu toate ca pe site cand m-am inscris era feminin open, dar asta nu este problema). M-am dus sa ma caut, m-am identificat, dar mi s-a spus ca am fost incadrata la categoria 30 de ani, unde am iesit pe locul 4... dar eu inca nu am 30 de ani.. ii fac luna viitoare (:P), deci teoretic am 29. Ei bine nu! Atat Ovidiu (cel cu cipurile/cronometrarea la majoritatea concursurilor) cat si organizatorul, mi-au zis ca incadrarea in categorie se face in functie de anul nasterii, nu conteaza luna sau ziua. Eu, cum sunt obisnuita un pic cu interpretarea regulilor, legilor si in general a tuturor chestiunilor ce pot fi interpretate, am facut o mica analogie in mintea mea - daca cei care nu au 18 ani impliniti, nu pot participa la anumite concursuri daca nu au adeverinta din partea parintilor (deci se tine cont de luna nasterii), atunci de ce la categoriile celor mai mari de 18 ani nu se tine cont?... Din ce-am vazut este o practica generala, probabil agreata pentru a facilita incadrarea sutelor de persoane participante in general la un concurs de ciclism. Dar si aici, depinde de fiecare concurs.. pentru ca sunt concursuri unde se tine cont de luna nasterii si concursuri unde se tine cont doar de an. Deci e ok :).
Asa ca m-am relaxat si am savurat mai departe momentele de final - o portie de paste, premierea, lungul drum spre casa si un mic moment noros pe frunte.
Collectibles: pachetul de concurs a fost destul de consistent si anul acesta - un tricou personalizat, diploma de participare, bilet pentru tombola, tichete pentru paste si bautura, o cartela vodafone, un mini calendar, o punga cu rontanele (care s-au dovedit foarte utile in vreme de foame), chip cu bride si multa voie buna.
La final, organizatorii ne-au intampinat cu medaliile de finisheri.
Concluzii: un concurs frumos si bine organizat. Mi-a placut sa particip la el si m-am simtit bine, asa ca probabil si la anu` voi mai ateriza pe acolo. :)
Sa ne revedem bucurosi.
Insemnari de jurnal..
*
Am ajuns ca de fiecare data la limita, inscrierile se inchisesera teoretic, era vreo 11 fara 20 dimineata, asa ca ne-am impartit taskurile - eu sa alerg repede dupa pachetele de concurs, iar baietii sa gaseasca un loc de parcare decent si sa dea jos bicicletele de pe masina. Zis si facut. Am ridicat pachetele fara probleme, fara coada, fetele de acolo au fost foarte dragute si prompte, apoi am dat fuga sa ma pregatesc si eu. Noroc ca eram aproape gata de acasa si nu am mai avut de "montat" mare lucru, in afara de cutia cu surprize din spatele seii, pompa, apa in bidon, numarul de ghidon si cipul pe cadru si dusa am fost spre zona de start.
Startul: s-a dat diferentiat, in functie de categoria la care s-a inscris fiecare - avansat sau amator. La avansat nu a existat categorie pentru fete, nu stiu daca s-ar fi inscris cineva daca ar fi existat, dar probabil ca s-ar fi gasit totusi vreo una - doua dintre reprezentantele sensibile ale sportului pe doua roti care s-ar fi incumetat la aceasta incercare. Astfel stand lucrurile, ne-am inscris toate fetele la amatori, la cursa de 4 ture a cate 7,5 km si o diferenta de nivel pe tura de vreo... 100 m? Sincera sa fiu, mi-au parut mai multi la cat am dat din pedale si la cat am mai impins pe ici pe colo :) Dar sa revenim la startul nostru - au plecat avansatii, la vreo 5 minute au plecat baietii amatori, asta dupa ce a sunat in microfon o bucata buna de timp amenintarea - "fetele in spate va rog, fetele iau startul dupa baieti, daca ia vreo fata startul cu baietii va fi descalificata, va fi penalizata.. " (va fi legata fedeles si arsa pe rug ca o vrajitoare ce este hahahaha - nu, nu a zis nimeni asta, dar se potrivea cu imaginea de ansamblu). In fine, dupa ce au plecat si baietii amatori, ne-am ingramadit si noi la start, o mana de fete, vreo 20 la numar, doritoare de adrenalina si timp frumos. Startul a fost curat, nebulucit si ne-am imprastiat repede pe traseu.Sustinere - voluntarii de la intersectii si arbitrii de cursa, sustinatorii pentru sportivi si diversi gura casca fericiti care se aflau in momentul acela prin padure. Toti cei pe langa care am trecut au fost extrem de vorbareti si s-a gasit la fiecare tura o vorba de incurajare pentru un extra boost de moral. Imi place atunci cand esti aproape secat de energie si iti vine in intampinare un zambet sau o vorba buna.
Punct de alimentare - Un singur punct de alimentare in zona de start/finish dar nici nu ar fi fost nevoie de mai mult. La tura de 7,5 km era suficient, bine alimentat cu apa, banane si portocale.
Chiar daca nu era punct de alimentare, pe traseu, inainte de una din urcari, vreo 2 voluntari aveau cateva bidoane cu apa. Acest punct extra s-a dovedit a fi extrem de util, mai ales in cazul meu, intrucat setea ma biruise aproape - caldura mare, soare arzator si miscare continua - asa ca au curs litrii fara numar.
Traseu: Dupa ce am luat si noi startul, bineinteles ca i-am ajuns din urma pe ultimii baieti. Mai un dreapta, mai un stanga, un hai ca poti, hai ca merge, da-i mai tare, trage pe dreapta si am reusit si noi, usor usor, sa depasim biciclistii de pe traseu (asta apropo de vorba de la start ca e mai bine sa luam startul diferentiat fete-baieti, ca sa nu ne calce baietii in picioare..:P - o rautate din partea mea. Sa-mi fie rusine obrazului ca am cutezat sa amintesc acest aspect ). Tura a fost de viteza, mai putin vreo doua urcari pe care, eu una cel putin, nu cred ca as fi putut sa le fac in sa. Dar pe langa a mers bine :) in pas alert, langa bicicleta si uitandu-ma cu jind spre coama dealului, bombanind noroiul si soarele arzator. (ei bine da, m-am si bronzat sambata, cu manecute si manusi ca de obicei). Au fost zone foarte bune de depasit si single-trail-uri, un traseu foarte frumos pus la dispozitie de baietii din Galati.
Intamplari: Le-am regasit in asta zi de primavara pe Roxana Lupu de la Bikersteam, pe Elena Popa de la Jet Power Team, si ne-am autofacut cunostinta una cu alta finally, Monica de la Geiger, Andrei Vocurek de la Kerucov.ro / Vokal, si o gramada de altii pe care ii stiu din vedere de la celelalte concursuri si pe care inca nu stiu cum ii cheama. Toti veseli si voiosi, toti abia asteptau vara, sa scoata bicicletele la padure.
O intamplare draguta de pe traseu, la coborarea un pic mai abrupta si foarte noroioasa - la ultima tura am avut liber in fata, asa ca am putut merge integral pe bicicleta, nu tu picior pus pe jos, nu tu sprijinit de lateralele sleaului. Inainte sa intru pe coborare, am auzit cum cineva a depasit pe altcineva in spatele meu si apoi a pufait oarecum resemnat (de tipul - of, sa vezi ce dorm acum pe mine pana coboara asta), fara sa-mi zica ceva - sa ma dau la o parte sau sa-l las pe el sa treaca primul sau sa ma grabesc. Nimic. Doar un oftat :)
Am facut eu coborarea frumos, integral pe bicicleta, cu un pic de derapaje, cu un pic de viteza, ajung jos, si imi zic eu, ca daca tot nu am putut sa-l las sa treaca inainte sa intru pe coborare, macar acuma la final daca tot poate sa traga mai tare ca mine, asa ca i-am facut loc in dreapta sa ma poata depasi. Cand a ajuns oarecum in dreptul meu, mi-a aruncat un zambet si mi-a zis ca am coborat foarte frumos/bine. Atat de bine m-am simtit. DAR ATAT DE BINE!
Poze: nenumarate, la fel si filmuletele :) (disclaimer: pozele sunt ale celor care le-au facut in cadrul competitiei, fotografi profesionisti sau amatori, asta daca nu cumva sunt din cele facute de mine. De obicei, cele ale altora au stamp.. sau nu :P)
Poza facuta pe final de tura (prima sau a doua, cred ca prima, ca ma tineam bine in sa inca)
Coborarea mocirloasa: primele 2 ture aceasta coborare a fost destul de noroioasa, ultima tura in schimb se uscase binisor si a putut fi coborata integral pe bicicleta. Lovely.
Nu stiu unde a stat tipul asta de mi-a facut poza de mai sus.. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut.
Final de tura si inceput de una noua. Poarta se observa in zare :)
Greu la deal cu boii mici sau cu plamanii fara suficient aer. Imi rontaiam in gand cuvintele de lauda la adresa noroiului, a bicicletei si a lipsei mele de forma.
Nemultumiri: Nu pot sa spun ca am avut nemultumiri, ci mai degraba ca am invatat o chestie noua. O incadrez la nemultumiri in schimb, pentru ca pe mine una, m-a deranjat. Acum am inteles (dupa ce am mai citit evident) ca nu trebuia sa ma deranjeze.. dar in acel moment m-am enervat putin. Pe urma m-am calmat. Dar sa-ti povestesc. La finalul cursei m-am regasit pe lista generala de la feminin, pe un minunat loc 6, dar nu m-am regasit si pe listele de categorii (si da, aparent s-au facut categorii, cu toate ca pe site cand m-am inscris era feminin open, dar asta nu este problema). M-am dus sa ma caut, m-am identificat, dar mi s-a spus ca am fost incadrata la categoria 30 de ani, unde am iesit pe locul 4... dar eu inca nu am 30 de ani.. ii fac luna viitoare (:P), deci teoretic am 29. Ei bine nu! Atat Ovidiu (cel cu cipurile/cronometrarea la majoritatea concursurilor) cat si organizatorul, mi-au zis ca incadrarea in categorie se face in functie de anul nasterii, nu conteaza luna sau ziua. Eu, cum sunt obisnuita un pic cu interpretarea regulilor, legilor si in general a tuturor chestiunilor ce pot fi interpretate, am facut o mica analogie in mintea mea - daca cei care nu au 18 ani impliniti, nu pot participa la anumite concursuri daca nu au adeverinta din partea parintilor (deci se tine cont de luna nasterii), atunci de ce la categoriile celor mai mari de 18 ani nu se tine cont?... Din ce-am vazut este o practica generala, probabil agreata pentru a facilita incadrarea sutelor de persoane participante in general la un concurs de ciclism. Dar si aici, depinde de fiecare concurs.. pentru ca sunt concursuri unde se tine cont de luna nasterii si concursuri unde se tine cont doar de an. Deci e ok :).
Asa ca m-am relaxat si am savurat mai departe momentele de final - o portie de paste, premierea, lungul drum spre casa si un mic moment noros pe frunte.
Collectibles: pachetul de concurs a fost destul de consistent si anul acesta - un tricou personalizat, diploma de participare, bilet pentru tombola, tichete pentru paste si bautura, o cartela vodafone, un mini calendar, o punga cu rontanele (care s-au dovedit foarte utile in vreme de foame), chip cu bride si multa voie buna.
La final, organizatorii ne-au intampinat cu medaliile de finisheri.
Concluzii: un concurs frumos si bine organizat. Mi-a placut sa particip la el si m-am simtit bine, asa ca probabil si la anu` voi mai ateriza pe acolo. :)
Sa ne revedem bucurosi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atentie! Ma dau cu parerea: