trofeul chindiei - prima treime

Am facut ceva bun si in acest weekend. 
Unde am fost? aici aproape, la o ora de Bucuresti, in minunata cetate a Targovistei, unde nu credeam sa gasesc trasee atat de solicitante. A fost cel mai greu concurs de pana acum :P (al doilea pe anul acesta, primul fiind light-ul Garboavele) si crede-ma cand iti spun ca mi-am scuipat ficatii pentru fiecare metru in lungime sau in inaltime castigat.
Pentru primul adevarat concurs al sezonului 2012, cred ca am facut o treaba a naibii de buna - am biciclit vreo 5 ore si 40 de minute fara sa fi avut vreun antrenament in prealabil (in afara de garboavele), pe un soare dogorator, pe un traseu solicitant de 57 de km si 1400(sau 1600, nu stiu exact) diferenta de nivel.
Am iesit a 5-a din 6 concurente la tura lunga; da bineinteles, la tura lunga niciodata nu sunt foarte multe fete. Bine, nici la tura scurta nu dau pe afara, dar totusi este mai acceptabil. Am vrut sa-mi testez si acum limitele si sunt ok.

Sustinere - au fost foarte multe motociclete pe traseu, probabil din staff-ul organizatorilor. Cel putin spre final, pe ultima parte (vreo 15 km asa), a fost aproape tot timpul un motociclist in preajma. Mergea o distanta oarecare in fata si apoi ne astepta. Se uita la noi cum ne chinuiam acolo si trageam de pedale sau impingeam la deal. Nu ne-a zis nimic sa ne dezarmeze.  Doar bravo! si un bravo din cand in cand face minuni la casa omului. Iti arata ca ceilalti te apreciaza pentru efortul pe care il depui si ca sunt alaturi de tine. Cu un bravo parca-ti spun tot timpul - hai ca mai poti, stii ca mai poti, poti mult mai mult, nu te lasa.

Puncte de alimentare - nu stiu altii cum sunt dar eu am vazut punctele de alimentare pline. Si crede-ma ca am fost o buna bucata de drum ULTIMA la traseul lung. Punctul unu de alimentare a venit imediat dupa ce s-a bifurcat traseul scurt de cel lung. O fetita zambitoare a venit spre mine cu un pahar de apa si un pahar de energizant. Am baut paharul oferit si inca ceva pe de-asupra, mi-am facut plinul cu apa, am schimbat cateva impresii, am infulecat vreo 2 jumatati de banana si doua sferturi de mar si dusa am fost. Cu soarele in cap si nervi de otel m-am tot dus. 
Ca idee, mi-au parut suficiente punctele de alimentare pentru distanta pe care o aveam de pedalat, chiar daca soarele m-a facut sa beau mai multa apa ca de obicei (am dat gata peste 3 litri jumatate de apa in tot timpul in care am pedalat) si la un moment dat inainte de punctul doi de alimentare am ramas fara nicio faramita de apa. Iata-ma ajunsa si la acest punct - baietii au avut grija sa-mi umple bidonul, am mai gasit si cate ceva de rontait (mere, banane si batoane). Cat am rontait mi-au mai taiat 2 banane si pentru mine si pentru colegul de suferinta (cu care am mers o buna bucata de drum). Numai vorbe de incurajare si oameni prietenosi. Alte cateva impresii schimbate, un "mai poti" intrebator? "Mai merg 100 de km", eu breaza, gata sa cad oricand lata, sa cersesc o sticla de salitos si un mic.

Traseu:  Oribila mi s-a parut a doua urcare (aia mai abrupta) in al carei capat erau amplasati strategic o fotografa si un cameraman (care probabil isi radeau bine de noi) - eh, aceasta urcare a fost ataaat de push bike-ista! Atat am putut sa trag la deal de bicicleta aia, ca ma si enervasem la un moment dat. Mi-a trecut. Mi-a placut traseul pentru ca a fost bine gandit si structurat, in sensul ca nu mergeai la deal in prostie si pe urma o vale ucigasa. A fost un echilibru intre urcari si coborari, cand nu mai puteai sa urci sub nicio forma, venea o coborare care sa-ti mai relaxeze muschii gripati. Foarte bun.

Intamplari: Ne-am intalnit cu Ana pe traseu, la un moment dat pe o urcare usoara, a trecut pe langa mine ca vantul si ca gandul :) un "Hai Oana!" a fost apreciat si a dat putin mai multa vana in muschi.

Foarte dragut a fost faptul ca pana la punctul de bifurcatie al traseelor, am mers cu Andrei; ba el inainte, ba eu inainte, pe coborari m-a lasat pe mine prima ca sunt mai kamikaze decat el. Si am tot mers impreuna si probabil daca alegeam acelasi traseu, am fi terminat impreuna.

Din pacate nu toate intamplarile de pe traseu au fost prietenoase - exact inainte ca traseele sa se bifurce, pe coborarea un pic mai tehnica pentru gustul meu fin, am vazut un grup de persoane, cred ca erau de la salvamont sau ceva asemanator, pentru un concurent care se ranise. Nu l-am vazut pe respectivul, dar de vreme ce erau atatia acolo si inca in verva (dupa ce biciclistul plecase - nu stiu daca PE scut sau SUB scut) m-am gandit ca nu a fost foarte frumoasa cazatura. Sper sa fie bine! Ii uram sanatate si sa nu se lase de MTB pentru o intamplare nefericita!

De asemenea neprietenos a fost faptul ca la un moment dat, pe traseul lung, dupa ce am trecut de un satuc, urcam frumos si cuminte pe o strada cu piatra. Si au venit din fata 2 trotinete (motorete) cu cate 2 indivizi pe dansele care au inceput sa-mi urle chestii, ca la usa cortului. Este rau daca le-am urat (in gand) sa cada in cap? >:)

O alta chestie tare a fost intr-unul din satuce, unde, ajunsa intr-o intersectie, nu mai stiam pe unde sa o iau si asta nu pentru ca organizatorii uitasera sa marcheze traseul, ci pentru ca niste puradei au considerat oportun sa smulga folia din copaci si sa se joace cu ea de-a rostogolul. ( o alta vorba de duh mi-a zburat prin minte - de unde ****** ma-tii ai luat folia??). M-am orientat si m-am rezolvat.

Nemultumiri: nu mi-au placut doua lucruri la concursul asta:
1. prea putini fotografi pe traseu, mai exact, pe tura lunga eu am ochit exact o fotografa, care statea la capatul pantei ingrozitoare, alaturi de un cameraman. Dupa ce m-am uitat neprietenos la ei in timp ce imi trageam bicicleta, pe altcineva nu am mai vazut. Poate doar la start, dar aia nu se pune ca eram fresh. Mie imi place sa ma vad descompusa :))

2. Finalul frate. Si nu chiar finalul cat iesirea din sate si intrarea in Targoviste. Nu mai era marcaj, nici picior de politist. La un moment dat, la primul sens giratoriu din Targoviste, dupa vreo 5 minute pierdute incercand sa-mi gasesc orientarea, l-am sunat pe Andrei (stiind ca el a terminat inainte, fiind la cursa scurta) sa ma ajute sa-mi gasesc calea. Mi-am gasit-o pana la urma si m-am mai oprit tocmai la final, unde m-a surprins sosirea, cu portiunea de scari care a fost neasteptata si placuta.
Andrei la final! <3
3. Si pentru ca niciodata o femeie nu se hotaraste si gaseste cate un nod in papura in toate, al treilea lucru care nu mi-a placut (din cele doua enuntate initial) a fost faptu ca nu am si eu o poza la finish. Mai tata! daca tot suntem 6 femei care am indraznit sa ne bagam la cursa lunga, atat de dedicata sexului tare, nu ar trebui macar ca toate dintre noi sa fim laudate pentru curajul si pentru forta si vointa de care dam dovada? Bine, aceasta nemultumire s-ar putea incadra in categoria - prea putini fotografi pe traseu.

Collectibles: Am mai primit un bidon de ciclism (inca unul la colectie, pe care trebuie sa o reduc in curand, nu de alta dar nu va mai incapea in spatiul special dedicat acestui scop), o medalie de finisher cu o treime din discul triadei (disc pe care planuim sa-l strangem si sa-l punem pe placheta cu logo-ul Triadei MTB 2012), un numar de concurs pentru colectia de numere :D si un tricou roz minunat. 

Concluzii: Trebuie sa-mi mai iau un suport de bidon si o pereche de pantaloni cu buretel. NEAPARAT!

Comentarii

  1. Bine Oana!!! Scuze daca nu am fost prea sociala, dar am avut o zi putin mai proasta :P eu zic ca daca ne concentram putin asa, o batem la urmatoarea cursa pe Zsuzsa ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. :D:D:D:D stai linistita. Toti avem. Sunt de acord cu tine la partea cu concentrarea. Sa nu ne lasam. Le aratam noi tuturor :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari, a fost ceva impresionant sa va pot vedea in desfasurare, baieti si (mai ales) fete delicate plini de determinare.
    V-am admirat (si facut cateva poze) in dreptul manastirii Viforata (acolo unde cativa copii mici va intrebau in cor "Ati obosiiiiiiiiit?") :)) .
    Din pacate nu am stiut dinainte de competitie, altfel m-as fi amplasat strategic pentru niste cadre adevarate.
    Personal va multumesc pentru ca - vazandu-va - ma incurajati pe calea pe care am regasit-o / reluat-o si eu dupa o buna bucata de vreme: ciclismul... si sper ca dupa ceva antrenament sa ma pot alatura voua.

    Cristian S

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumim pentru vorbele frumoase. Va asteptam alaturi de noi nu numai la poze ci si in concurs :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Impresii:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Prima de 150 din an!