power to the people - garboavele xc 2012

Nu stim cum sa incepem sa va povestim ce s-a intamplat sambata trecuta :)
A fost primul concurs al lui 2012, un concurs pentru care eu si Andrei ne-am pregatit prin  - o iesire cu bicicleta pe zapada in parc acum vreo doua luni si o iesire cu Cosmin tot in parc, printre mame cu carucioare si catelaineni adanc indragostiti de roata care se-nvarte.
Totul a fost pur si simplu perfect. De la vreme, la traseu, la organizatori pana la echipa. :) Dar sa incepem cu-nceputul.

Trezitul de dimineata. De foarte de dimineata. Ceasul ingrozitor a sunat la 5 fix. 5 FIX!!! m-am dezobisnuit de trezitul atat de dimineata, mai ales in weekend cand tot somnul pierdut de peste saptamana parca navaleste peste tine. Si era atat de cald, bine si prietenos sub patura. Abia am facut ochi, abia m-am urnit din pat. Trebuia sa-l luam pe Cosmin la 5:30 si la 6 sa iesim din Bucuresti. Ei bine, totul s-a decalat cu o jumatate de ora. Ce nu facem noi pentru somnul de frumusete. Chiar si intarziem. Cosmin era gata in picioare.

Drumul pana in Galati mi-a parut mai scurt ca de obicei, asta poate pentru ca am vorbit, cantat, mancat - mai mult cantat - tot drumul. Saracele urechi ale necunoscatorilor :) Bucurestiul era gol golut, prin urmare am tasnit ca din pusca, cu aproape toate semafoarele pe verde, dintr-un capat in celalalt al orasului. Drumul se prefigura a fi deosebit de morocanos pe autostrada, unde s-a lasat o ceata urata, parca de sfarsit de toamna. Ne-am mai inveselit totusi cand, dupa ce abia se crapase de ziua, pe la un kilometru nedefinit, am intalnit si imortalizat unul din bicicletosii Garboavelor.


Ne-am apropiat de Galati, s-a mai inseninat (s-a facut dimineata in primul rand) si a iesit soarele. Chiar am observat si cerul albastru. Poate din cauza asta am vazut si o duzina de berze dragute care mai de care mai albicioasa pe marginea drumului. Avand in vedere ca aparatul de fotografiat era la Cosmin, normal ca nu am reusit sa surprind niciuna in vreo ipostaza prietenoasa.
In schimb am reusit sa fotografiez o duba cu biciclete, care ghici! mergea spre Garboavele :)


(De fiecare data cand m-am apropiat de Galati, mi-a lasat impresia unui oras destul de creepy, sentiment datorat probabil in mare parte combinatului gigantic amplasat exact la portile orasului, care expulzeaza un fum caramiziu bolnav in aer.)


Ridicatul pachetelor - Dar iata ca GPSul ne-a dus ca si data trecuta la destinatie, frumos pe langa complexul pibunni (sic). Am parcat si am purces spre ridicatul pachetelor. Totul a mers ca pe roate. Am ajuns, am parcat si ne-am indreptat direct spre casuta in care se puteau ridica pachetele de concurs - un numar, un cip, un tricou simpatic si baton energizant. Simplu. Nu ai nevoie de cine stie ce pentru a te simti minunat :)

Pregatitul bicicletelor - dupa cum va povesteam, nu ne-am pregatit deloc pentru concurs. Asta inseamna ca nici bicicletele noastre nu au vazut vreo revizie pe anul in curs. Daca stau sa ma gandesc bine n-au mai vazut o revizie de pe la jumatatea lui august-septembrie anul trecut. Deci de mult si bine. Probabil de-asta discul a frecat ingrozitor si ceva scartaia dramatic in timp ce ma plimbam pe dealurile Galatiului.

Concursul - A mers foarte bine, mai putin partea in care eu luam startul in ultima linie si unde m-am chinuit ingrozitor sa depasesc multe persoane. Dar asta e. Teoretic startul fetelor trebuia sa fie la 5 minute dupa startul baietilor amatori. De fapt nu a mai fost la cinci minute ci a fost ceva de genul. A, au plecat baietii? (sau se scurg acum ultimele faramite pe bicicleta) hai si voi repede. Si ne-am dus. Si am depasit, si ne-am strofocat si noi acolo pe coclauri, ca adevarate luptatoare ce suntem. Si iata ca e ceva de capul nostru, de vreme ce am reusit sa depasim foarte multi dudes :)


Au fost cateva coborari foarte frumoase - lungi si relaxante, perfecte pentru viteza. Una din aceste coborari a fost un pic mai accidentata, cu denivelari putin mai mari si o iesire frumoasa printre doi copaci foarte apropiati :) pe care daca aveai ghidonul lat, ti-ar fi fost oarecum sa treci pedaland printre ei, sa nu te infigi in pom si sa te dai peste cap precum greuceanu sa te transformi in musca..
Totul a fost perfect si puteai sa mergi pe bicicleta tot traseul integral. Asta daca ai fi iesit macar de vreo 3-4 ori cu bicicleta inainte. :) Nu si eu, prin urmare, vreo doua delusoare m-am tot folosit de eternul push bike la deal.



Finish-ul - ma pregateam sufleteste sa mai dau o tura cand am auzit "si iata ca mai termina o fata, numarul 190". La naiba, mi-am zis in gand. Deja? am reusit si am facut 3 ture complete, adica vreo 25 de km, in 2 ore si 26 de minute. Puteam mai bine si o sa fac mai bine. Dar e perfect pentru un inceput de sezon. :D Pana la urma, telurile mele au fost asa:

  1. sa termin cursa
  2. sa termin in prima jumatate




In cateva minute ne-a regasit cu totii si ne-am impartasit experientele legate de dealuri, coborari periculoase, pene si relaxare. (Check out the photo bomber :) Salutari Doru!.)


A urmat apoi masa cu multe paste oferita de organizatori, paste care au fost excelente by the way. Am avut de ales intre paste carbonara sau paste cu carne. O portie de carbonara a fost mai mult decat suficienta. Iar paharul de bere sau suc, pentru mine s-a transformat in suc, nefiind o bautoare inversunata de bere. Un suc minunat de visine care s-a dus prea repede. A da! iar mancarea mi-a mancat-o Andrei :))

Dupa masa, toti oamenii din zona au fost cuprinsi de o stare ciudata de holbat la copaci..

si apoi a urmat premierea, pe care am asteptat-o cuminti pe margine.


Au fost strigati baietii, la toate cele 100 de categorii ale lor :) si apoi si feminin open. Si, dupa cum este obisnuinta, s-a inceput cu locul 3.


O medalie frumoasa si o punga cu bunatati (care au luat forma unei sei pe care mi-a imprumutat-o Andrei pe termen nelimitat si a unor perii de curatat bicicleta - dar cred ca se preteaza si la o masina), si multe poze. Bravo fetelor :)


Si apoi strigarea numarul doi, pentru cupe. Deci! este prima cupa pe care am primit-o vreodata. Si sunt foarte mandra. Sta pe etajera de la capul patului si ma uit la ea :)


Au urmat si alte premieri si tombola la care de data aceasta nu am castigat nimic, dar e ok. Ne-am simtit minunat si ne-am distrat grozav, iar atunci cand s-a terminat, abia am gasit vointa si energia sa ne urnim spre casa. Dar intai sa ajungem la masina.


Cand am ajuns la primul mijloc de transport, bineinteles ne-am tras toti in poza, sa imortalizam acest inceput de an asa cum se cuvine. Ii multumim fetei de la Jet Power Team ca a fost rabdatoare cu noi si ne-a facut 100 de poze :D ieeei.

I-am lasat pe Doru & Co la masina lor si am plecat si noi la a noastra.






Si asa s-a terminat o zi minunata.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Impresii:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 2