Ziua 1 - Up up.. in the air

Si iata-l ca s-a terminat, minunatia mea de concediu, de pe 29 iulie incepand, pana pe 8 august inclusiv - 11 zile parca prea scurte si frumoase. Teoretic vorbind, concediul meu nu a inceput chiar din vinerea aceea, ci mai de pe joi, cand, dis-de-dimineata, m-am trezit hotarata sa duc la bun sfarsit planul diabolic pe care il aveam in minte si-l implica direct pe Andrei.
Prin urmare m-am trezit la 5 dimineata, pe Andrei l-am rasturnat din pat pe la 5 jumatate si i-am spus ca trebuie neaparat sa ajungem undeva. Nu stia unde, nu stia de ce. Ne-am imbracat in mare graba, avand in vedere ca trebuia sa fim la locul stabilit in jurul orei 6:30 - 7.. si totusi punctul de intalnire era la destul de mare distanta - traseul Bucuresti - Gorneni avand o lungime de vreo 38 de km, dintre care mare parte pe centura.. pe care o stim cu totii cat de instabila este, in special la o ora asa de matinala, cand toate camioanele se taraie somnoroase pe benzi.

Am facut aproximativ 35-40 de minute pana in locatia cu pricina. Bineinteles intrebarile despre "unde mergem" nu conteneau.. presupunerile pentru motivul deplasarii erau din care mai de care mai fantastice :) precum cumpararea unui teren, cumpararea unei case, etc, etc.. In sfarsit iesim din Gorneni si imediat dupa primul pod rosu ii arat in partea stanga un camp. Pe camp.. iata măre.. in toata minunatia.. doua baloane. Unul mai umflat si mai colorat decat celalalt, pricinuindu-i lui Andrei un blocaj al zambetului pana la urechi.
Am asistat echipa pana la umflarea totala a balonului, apoi ne-am cocotat si noi in el cum am stiut mai bine. Daca vreti sa stiti, o nacela nu este chiar asa de incapatoare pe cat pare la exterior.. si asta doar datorita faptului ca inauntru mai sunt tot felul de ustensile si aparate necesare capitanului pentru a zbura in conditii optime - printre care am identificat un altimetru, un aparat GPS, pentru a-si da seama de directia de zbor, cel putin 4 butelii cu gaz pentru arzatoare si franghii.
Si iata-ne urcati - eu, Andrei, capitanul si inca o persoana. Daca in momentul in care am coborat din masina am regretat faptul ca nu mi-am luat un hanorac cu mine si chiar ma gandeam ca nu o sa am un zbor atat de tihnit pe cate imi doream, in momentul in care capitanul a dat drumul arzatoarelor si noi eram deja in nacela, atmosfera a devenit brusc alta. O caldura minunata m-a incalzit tot drumul si m-a facut sa ma prind de unul din stalpii care prind nacela de balon si sa nu le mai dau drumul.
Nu ne-am dat seama cand ne-am desprins de la sol. Ma asteptasem la cu un totul alt sentiment. Ceva mai asemanator cu un zbor cu avionul, adica o ridicare brusca, o turbulenta, o ceva. In schimb am primit doar o atmosfera cat se poate de calma, o liniste desavarsita, strabatuta din cand in cand de catre un latrat de caine fricos, care nu intelege ce oratanie se ridica in zbor. Nici nu mi-am dat seama cand s-a miscat balonul.. intai un centimetru.. apoi un metru..doi..trei.. pana la 150 de metri in aer, apoi a inceput lin sa o ia intr-o directie necunoscuta pe deasupra firelor de curent, deasupra caselor si copacilor, direct peste padure.





Spre sfarsitul calatoriei au aparut si senzatiile tari, in momentul in care ne pregateam pentru aterizare si coboraseram deja aproape de sol, exact deasupra copacilor, in padure.. eram in dreptul unui luminis cat sa incapa un balon si ne apropiam vertiginos de pamant. Locul nu era deloc potrivit pentru aterizare, drept urmare capitanul a inceput sa improaste in sus flacarile arzatorului. Am zburat usurel catre o poienita la marginea padurii si ne-am inceput din nou descendenta.. Nu ne-am dat seama cand am atins pamantul, asa de lina a fost prima aterizare.. dar, ceea ce eu cu Andrei nu stiam, era faptul ca balonul nu aterizeaza precum un avion - we have touchdown si gata.. nu nu.. balonul atinge pamantul o data, se mai ridica putin in aer, il mai atinge o data, iar se mai ridica.. si topaie in felul acesta de 3-4-5 ori, pana cand aerul cald din balon se mai raceste astfel incat sa-i permita stationarea. Avand in vedere faptul ca noi, dupa prima atingere a pamantului, ne indreptam direct catre un palc de copaci, capitanul iarasi a aprins arzatoarele si a facut ca balonul sa se inalte in aer si sa se duca mai spre camp deschis, sa aiba timp si loc sa topaie in voie. A doua aterizare a fost un pic mai brutala, in sensul in care ne indreptam cu viteza spre pamant, drept pentru care capitanul ne-a spus tuturor sa ne tinem de franghiile din nacela, sa flexam genunchii si sa-i tinem incordati. Zis si facut. Balonul a dat cu noi de pamant ceva mai puternic, noi ne-am tinut bine si iar s-a ridicat un pic in aer, apoi s-a apropiat din nou de pamant, l-a atins mai usor si iar s-a mai ridicat o jumatate de metru. Ultima atingere a fost definitiva si ne-am putut considera cu totii aterizati.
A urmat strangerea echipamentelor si ceremonialul de botez, pe care il vom pastra secret pentru toti zburatorii. :)
Experienta a fost de neuitat si s-a ridicat si a si depasit asteptarile mele. Asemanarea pe care i-o facusem in mintea mea cu un avion nu-si are rostul sau locul. Nu prea exista asemanari pentru un zbor cu balonul cu altceva ce ai mai experimentat pana acum - totul este lin, calm si minunat. :)

Acum vine partea tehnica. Daca va doriti sa mergeti cu balonul, iata datele de contact ale celui cu care am zburat eu:

Costel Bente
Tel. 0722.269.092
Este un pic mai problematic cu programarea zborului pt ca depinde foarte foarte mult de vreme - nu trebuie sa bata vantul sau sa ploua. Recomandarile spun ca zborul trebuie facut dimineata, la rasaritul soarelui pentru ca este mai racoare (altfel va incalziti foarte tare mai ales ca e si arzatorul ala care incalzeste aerul din balon) si pentru ca atmosfera este mai calma.
Ca recomandare proprie - neaparat, imbracati-va de scandal :) adidasi, blugi, tricouri.. pentru ca nu stiti niciodata unde veti ateriza.

Comentarii

  1. Am zburat si eu cu iubita mea, tot cu ajutorul dl. Costel. I-am facut cadou de ziua ei, insa din pacate ea s-a nascut iarna si senzatia e zbor nu a fost ca ta. Chiar si asa suntem hotarati sa mai facem una la primavara la rasaritul/apusul soarelui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) oricum se merita, e foarte placut sa zbori cu balonul, cred ca si noi vom repeta experienta :D

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Impresii:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Prima de 150 din an!