Cum a inceput evadarea

Si cate s-au mai intamplat de la  minunata evadare de saptamana trecuta! :) 

O duminica despre care sigur vom vorbi cateva saptamani de acum incolo. Cel putin noi, cei 7 care ne-am incumetat sa speriem vestul :). Trei cazuti la datorie si patru finisheri. Sa incepem cu inceputul.

Ne-am trezit cu noaptea in cap.. sa fi fost ceasul vreo 6 si ceva dimineata cred. Toate lucrurile stateau frumos pregatite de cu seara - pantalonii de bicla proaspat achizitionati, tricoul de bicla asisderea, sosetele de ghete, adidasii de vanzoleala, casca, hanorace, rucsaci, pompe, camere, ciocolata, bidoane de apa si nu in ultima instanta, bicicletele, toate tronau in mijlocul camerei noastre de 5 * 3, in care din intamplare mai incap printre altele si o biblioteca, un dulap, un suport ambulant de haine, un pat de 2 * 1.6, un birou si alte asemenea lucruri mici si nesemnificative pentru o casa de om.
Am bulbucat ochii de dimineata si m-am uitat din nou cu figura lunga pe geam afara, la vremea care turnase cu galeata o saptamana in urma si la fel si in noaptea pe care tocmai o dormisem neintoarsa. O da! Se preconiza inca de atunci ce va sa fie.

Ne-am echipat rapid, am mancat cate o portie de paste, care la ora aceea abia alunecau pe gat in jos, mai degraba provocand o ingusta sufocare decat o satisfacere molcoma a papilelor gustative.
In jurul orei 7 eram deja la Andrei sa-l ridicam de acasa, pe la 7 si un sfert la Cosmin iar in timpul asta Victor o recupera pe Andreea, iar Mihai pornea de la cashile lui. Punctul de intalnire? Academia de politie de la iesirea din Bucuresti.

Zumzaiala incepuse. Se montasera portile celebre Red Bull,  biciclistii incepusera sa roiasca pe strazi, fortele de ordine sa-si smulga perii din cap.


Au inceput giveaway-urile sa zboare in stanga si-n dreapta, incepand cu clasicul taur rosu (a se observa in dreapta imaginii chipul zambitor si abia asteptator pentru licoarea fermecata), cu berea karamallz fara alcool si cu gust de lamaie parca (al carei beneficiu aveam sa-l cunosc mai departe pe traseu), pliante, fluturasi, noutati despre alte concursuri, harti de traseu si alte nenumarate.

Privirea de "my kung fu is better" nu mai stiu cui ii era adresara.
Note to self: data viitoare imi voi scrie memoriile intr-un timp relativ apropiat fata de cel de desfasurare al unui eveniment.


Cum s-a vazut prima evadare in cateva cifre:
- primul concurs national care a avut disponibil zone dedicate garderobei;

- primul concurs national urmarit "on-air" de un elicopter :P ;
- 55 de kilometri in care am arat pur si simplu pamantul tarii cu bicicleta;
- 1552 persoane inscrise online (fata de aproximativ 1300 inscrisi anul trecut si 600 de persoane acum doi ani.. un numar permanent in crestere :)..);
- 571 finalisti si (teoretic) 981 de abandonuri;
- 185 persoane inscrise la categoria feminin open (da le-am numarat.. si da s-au cvadruplat fata de anul trecut);
- 31 de finaliste (bineinteles, ma numar printre ele :P..).

Noroiul a fost cata frunza si iarba si inca ceva pe deasupra. Dorinta de a termina? Nemarginita.
Dar asta in episodul urmator :)

Comentarii

  1. Foarte interesant, sincer as organiza si la noi in oras + vizite prin zonele noastre ( ardeal ), ar veni si din alte orase?

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt din ce in ce mai multi impatimiti ai concursurilor de ciclism. sunt sigura ca ar fi prezenti foarte multe persoane :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Impresii:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 2