o zi de toamna pe bicicleta
Nu stiu daca voi, ca si mine, simtiti din cand in cand nevoia de a va urca pe bicicleta si de a va lua rotile la spinare pe unde va vad ochii. Ei iata ca eu am avut acest simtamant duminica, intr-una dintre ultimele zile de weekend calduroase si cu soare fara dinti, de pe anul acesta.
Prin urmare, am profitat de faptul ca am avut bicicleta la indemana si dusa am fost.
Nu am facut traseu, nu am tras foarte tare, ci doar am incercat sa ma refac dupa grozava raceala care nu-mi da nici acum pace dupa 10 zile minunate in care m-a chinuit ca pe hotii de cai ... (boy o boy)..
Prin urmare, cu nasul inca rosu mai ceva ca Rudolf, cu tusea la indemana si cu dorinta in ochi, am iesit la pedalat prin imprejurimi, hotarata sa ma iau cu situatia de piept, sa terminam odata cu prostiile. In oras nimic schimbat, toate la fel ca de obicei - circulatie intensa in zona pietei, claxoane adresate participantilor la trafic, injuraturi pe geam si unu sau doua degete razlete, itite pe neasteptate, din spatele vreunui cap de copil dolofan..
In rest soare, caldura si plaman insuficient din cauza racelii. Dar nu ne-am lasat. Am pedalat in total vreo 17 km, un mizilic.. dar m-a uns pe suflet pentru perioada destul de indelungata in care nu am facut nimic.
M-am oprit vreo 15 minute pe iarba in Parcul Tineretului pentru a ma bucura de zumzaiala de oameni, pasari si caini, care mai de care iesiti pe role, pe biciclete, cu o carte sau cu picioarele pregatite de mers sau alergat. Am aruncat bicicleta intr-o parte, am capturat momentul, am mai ras cu Andrei la soare si ne-am bucurat de gadilatura calda.
M-am gandit ca pe perioada din ce in ce mai rece - adica noiembrie - martie, sa ma documentez mai mult cu privire la ciclism in sine si sa invat tot ce se poate, cu ochii unui amator. Va invit alaturi de mine daca va face placere. Daca nu, asta e :)
Prin urmare, am profitat de faptul ca am avut bicicleta la indemana si dusa am fost.
Nu am facut traseu, nu am tras foarte tare, ci doar am incercat sa ma refac dupa grozava raceala care nu-mi da nici acum pace dupa 10 zile minunate in care m-a chinuit ca pe hotii de cai ... (boy o boy)..
Prin urmare, cu nasul inca rosu mai ceva ca Rudolf, cu tusea la indemana si cu dorinta in ochi, am iesit la pedalat prin imprejurimi, hotarata sa ma iau cu situatia de piept, sa terminam odata cu prostiile. In oras nimic schimbat, toate la fel ca de obicei - circulatie intensa in zona pietei, claxoane adresate participantilor la trafic, injuraturi pe geam si unu sau doua degete razlete, itite pe neasteptate, din spatele vreunui cap de copil dolofan..
In rest soare, caldura si plaman insuficient din cauza racelii. Dar nu ne-am lasat. Am pedalat in total vreo 17 km, un mizilic.. dar m-a uns pe suflet pentru perioada destul de indelungata in care nu am facut nimic.
M-am oprit vreo 15 minute pe iarba in Parcul Tineretului pentru a ma bucura de zumzaiala de oameni, pasari si caini, care mai de care iesiti pe role, pe biciclete, cu o carte sau cu picioarele pregatite de mers sau alergat. Am aruncat bicicleta intr-o parte, am capturat momentul, am mai ras cu Andrei la soare si ne-am bucurat de gadilatura calda.
*
M-am gandit ca pe perioada din ce in ce mai rece - adica noiembrie - martie, sa ma documentez mai mult cu privire la ciclism in sine si sa invat tot ce se poate, cu ochii unui amator. Va invit alaturi de mine daca va face placere. Daca nu, asta e :)
Frumos...
RăspundețiȘtergere