Încă o experiență la colecție

Nu știu alții cum sunt dar mie îmi place să încerc lucruri noi de fiecare dată când am ocazia. O viață ai și aia e scurtă, așa că de ce să nu vezi cât mai mult, să mergi în cât mai multe locuri, să mănânci variat, să ai cât mai multe experiențe din toate felurile, astfel încât la bătrânețe, (adică abia după 80-85 de ani, când vezica sau șalele vor da ordine în viața ta), să ai de ce să-ți aduci aminte și ce să povestești nepoților. 

Un alt lucru care-mi place este să încerc să mă mențin cât de în formă se poate, iar aici am un interval generos în care îmi dau voie să oscilez. Nu sunt foarte drastică cu mine. Îmi place mâncarea, fir-ar ea să fie..

Când cele două preferințe se intersectează, rezultă experimente de genul - cumpăratul unui abonament la promoție de 8 intrari la xBody. Și am trecut deja de cea de-a doua ședință. E important să precizez asta.

Bă-băiatule!

Dacă vrei să vezi cum este să nu-ți poți coordona membrele ca lumea în timp ce instructorul te pune să faci niște exerciții, de altfel simple, încearcă asta! Faci doar aplecări, fandări, exerciții cu ajutorul unei mingi, a unui băț, TRX și tot felul de circuite gândite să-ți pună în mișcare fiecare mușchiuleț disponibil, chestii foarte ușoare, lucruri pe care să le poată face toată lumea.

Eu sunt un fel de Toma Necredinciosul, în sensul că nu prea cred o chestie până nu o văd cu ochii mei. Well.. am văzut-o!

Bă-băiatule!

Când pui vesta aia pe tine cu toți electrozii pe mușchii principali și ei încep să se miște prin influența externă a curentului și nu neaparat prin libera ta voință, simți așa că lucrurile o iau ușor la vale. O să râzi că altceva nu ai ce face și o să încerci te ții de indicațiile instructorului, să faci repetările pe care ți le spune. Și o să mai râzi iar în timp ce un mușchi sau un altul se revoltă și nu o să te lase să te apleci. Sau să întinzi mâna. Sau să-ți ții echilibrul. 

Ce-am mai râs eu cand am încercat să ridic cu două mâini o minge de două kilograme deasupra capului, două serii de câte 20 și 25 repetări, o treabă care nu mi-ar da în mod normal nicio bătaie de cap. La a doua serie m-am oprit pe la 18. 😔

În sfârșit!

Ideea este că acum sunt la două zile de la cea de-a doua ședință, iar febra musculară a lovit în plin. Îți scriu în aste momente din vârful degetului arătător de la mâna dreaptă, singurul loc care nu doare și poate fi mișcat cu oarecare vioiciune, astfel încât să nu îmbătrânesc în timp ce-ți aștern aceste rânduri.

Sursa imagine