Bike 2 work - oh but the shame..

De la Oana Trif -
Nu stiu daca va este cunoscuta acea senzatie cand programul la serviciu a inceput deja de mai bine de jumatate de ora si tu abia iesi din scara blocului, cu bicicleta in spinare..
Te indrepti vijelios spre munca, cu viteza hiperluminica de parca ardeii iuti Carolina Reaper au fost micul tau dejun, pranzul si cina din ziua precedenta.
Imagine preluata de pe Wallpapercave.com
Acel moment cand te opresti nitel pe dreapta sa-l astepti pe partenerul de drum, iar in timpul asta iti rotesti privirea in jur si ochii ti se opresc la o figura prietenoasa, care zambeste si-ti face cu mana dintr-o masina. Si tu stai si te incrunti sa vezi mai bine prin ochelarii galbeni de ciclist si prin geamul usor intunecat al masinii si-ti dai seama ca de fapt tu cunosti persoana respectiva.

Vorbesc despre momentul cand te intalnesti cu sefu` in trafic, pe la orele 10 fara, in timp ce programul tau de intrat la munca este de la orele 9 trecute fix.

Priceless.
Locația: Piața Alba Iulia, București, Romania

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Atentie! Ma dau cu parerea:

Postări populare de pe acest blog

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

De la Oana Trif -
Imagine
Trecerea dintre ani ne-a prins la vreo șaptezeci de kilometri de București, într-un mic oraș pe nume Găești. Atestat documentar încă de acum mai bine de 500 de ani, mica așezare întemeiată cam pe timpul lui Radu cel Mare ne-a găzduit prietenos pentru 5 zile încheiate. Îmi place să cred că fiecare loc are frumusețea lui și felul în care-ți arată această frumusețe depinde doar de tine și de cât de deschis ești în momentul respectiv. Pentru că da, poți să treci ca Vodă prin lobodă și să scapi din vedere tot felul de locuri și povești interesante. * Nu-ți trebuie mai mult de o oră să străbați orașul dintr-o parte în alta, și ca orice loc nou observi tot felul de elemente surprinzătoare care-ti atrag atenția. La vechimea pe care am aflat ulterior că o are Găeștiul, m-aș fi așteptat ca arhitectura urbei să fie ceva mai bogată, cu căsoaie mai estetice, pline de ornamentele vremurilor pe care le-a trăit. La prima vedere cel puțin, nu prea a fost cazul. Asta nu înseamnă că locurile f...
Citiți mai multe

Traseu Brasov - Sf. Gheorghe - Baile Tusnad

De la Oana Trif -
Imagine
Și iată-ne pentru a doua oară în Băile Tușnad! Dacă în urmă cu doi ani am fost nevoiți să ne abatem de la traseul prea lung și prea obositor pe care îl aveam pregătit pentru weekendul respectiv și am găsit pe ultima sută de metri o cazare în localitatea asta mică, de data asta am mers acolo pentru un maraton de alergare și câteva zile în plus pentru explorat împrejurimile. Am găsit un orășel foarte cochet și chiar dacă nu există viață de noapte ( nu că ne-ar pasiona în mod special, dar ca idee ), activitățile de peste zi îți mănâncă mai toate resursele, iar seara te găsește rupt de somn și în căutarea cât mai grabnică a unui pat bun. Similar cu Moieciu, ne-am hotărât să mergem spre Băile Tușnad pe biciclete. Ai ocazia să vezi mai multe locuri, te poți opri din cinci în cinci metri dacă-ți pui ambâțul și ieși mai bine și la bani. Plus că este timpul tău, petrecut prin activitatea care-ți place. Nu am plecat pe ele din București, cu toate că drumul nu e chiar așa de lung și se p...
Citiți mai multe

Duminicale

De la Oana Trif -
Imagine
Câteodată, tot ce poți să faci este să le pui pe toate la rând. Cu liniuță. Sâmbătă spre duminică s-a dat ora înainte. M-am trezit cu noaptea în cap, dormită insuficient. M-am surprins mergând ca orbetele prin casă, fără noimă, repetând aceleași acțiuni pentru că uitam ce voiam să fac în camera în care mă aflam, din secunda în care pășeam pragul.  Trezită târziu? Plecată și mai târziu. Nimeni pe străzi, lumină ioc.  Zic să iau metroul, ajung repede, nu mă agit așa de dimineață, am și timp să mă trezesc până la gară. Cobor în subteran, poarta de acces pentru gabarit depășit era închisă. Chinuie-te pe poarta clasică.  Intru în metrou, prima ușă. Mă așez cuminte într-o parte, să nu încurc traficul inexistent. Iese mecanicul din cabină, cu o figură gravă. Mă cântărește cu privirea și începe: „Domnișoară ( hehe! ), îmi pare rău să vă zic, dar trebuie să stați la prima ușa în sensul de mers. Că dacă eu plec cu trenul și nu vă văd că ați ieșit din vagon, fac altele mai grave” „O...
Citiți mai multe