Povestea Gerarului - 31 ianuarie

Și uite că a fost și Gerarul.
Acum pe 2016 am avut parte de prima participare la această competiție, aflată deja la ediția cu numărul 6.
Drept să-ți spun, părerea despre concursul ăsta s-a format pe parcursul a două zile. Dacă în prima zi am plecat de la înscrieri cu o oarecare falcă în cer și una în pământ pentru că nu am reușit să imi ridic kitul de participare, chiar după ce am plătit, mi-am semnat declarația și mă găseam la fața locului cu buletinul în mâna să pot dovedi că sunt cine tot zic că sunt, ei bine, a doua zi, am plecat de la concurs cu un zâmbet larg pe față.
M-am simțit tare bine pe cei 21,4 kilometri alergați, am râs, am vorbit diverse, am tot făcut poze și m-am întâlnit cu o grămadă de oameni pe care îi știam.
copywrite Carolina Haita
În aventura de la Gerar m-am găsit alături de Claudiu și Alex, Carolina, Alexandra, Flavius, Andra pe care o știam de la sală, ce mică e lumea :), Corina (merci pentru Fanta, pozele super și îmbărbătările de pe traseu!!!), Mădălina și Victor, Roxana, alergacioși sau suporteri, toți cu zâmbete cât ei de mari și cu nerăbdare în tălpi și degete.
Am fost alături de Carolina și Alexandra echipa Powerpuff (adevărata echipă Powerpuff!!, că mai era o echipă înscrisă cu exact același nume. Au vrut să ne fure gloria :)) ), sau cum am tot râs pe traseu, mai mult Puff decât Power :)))
Am avut de străbătut 6 ture de campus Politehnica, ne-am bătut cu un deal, ne-am bucurat de o vale și am alergat mâncând pământul când treceam pe lângă fotografi, sau mergeam mai molcom când ne prindea oboseala din urmă.
Traseul a fost simplu, bine marcat, nu aveai cum să te pierzi și în mai tot locul erau voluntari care să te ajute dacă chiar aveai o problemă majoră de orientare sau ceva de altă natură.
Ce m-a amuzat teribil au fost semnele de pe margine. Pe cei aproape trei kilometri si jumătate, cât măsura o tură, din loc în loc gaseai cele mai amuzante pancarte.

  • Unghiile negre ajung în rai.

Noi am completat ca unghile mele ajung unde vor ele :)) având în vedere că, strict în ceea ce mă privește, nu prea trece un long run fără ca vreo unghie frumoasă să fie măcar parțial afectată. M-am obișnuit cu ideea că pur și simplu sandalele are not my thing.

sau

  • This is Gerar!

Cu poza lui Gerard Butler, actorul principal din 300 :))). Tot Gerard se numește și mascota concursului, în formă de pinguin, care acum atârnă poetic de sertarele mobilei mele din sufragerie.

  • Lasa vorba si alearga. 

Un sfat chiar bun de altfel! Adevarul e că ne-a prins vorba pe traseu și timp de 2 ore și 21 de minute cât am tot alergat, mers și alergat din nou, am tot dat din buze verzi și uscate, astfel încât nu mi-am dat seama când a trecut timpul.

  • E un deal. Treci peste!
:))) La treaba asta, s-au potrivit mănușă momentele când una din noi se mai oprea și începea să urce la deal încet, un pas în fața celuilalt și ne luam de mâini și alergam împreună încet până sus. Și uite că a funcționat strategia asta a noastră, pentru că am urcat afurisitul ala de deal de 6 ori.


  • Durerea e temporară.

Să fiu sinceră, pe la ultimele ture, învățasem pe unde stau fotografii :)) așa că aproape pândeam când era să ne apropiem de ei, alergam să dăm bine în fața camerei :))) apoi, dacă situația o impunea, poate că ne mai rezumam la un mers pe o distanță mai de Doamne ajută.

In concluzie, data de 31 ianuarie a fost o zi tare bună.
copywrite Sunt un calator pe Terra
Cu , mișcare, prieteni și zâmbete largi în orice direcție întorceai capul. Ne-am simțit bine, am alergat, am zburdat ca iadele și ne-am mai croit o pereche de amintiri frumoase pentru zilele neguroase.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 2