Nike Running Club - buhuhuuu de Halloween

S-a intamplat acum doua seri in parcul Carol, in cea mai infricosatoare noapte din an - de Halloween. De felul meu nu sunt adepta sarbatorilor imprumutate, dar daca este rost de zambete iar momentul promite sa devina unul memorabil, atunci de ce nu.
Mi-am facut cumparaturile cu o zi inainte, tulle roz strident, tulle albastru puternic ca cerul de vara si 2m de elastic ceva mai gros. Am stat cuminte si mi-am intins panzeturile in toata camera, am facut masuratori, am marcat si am taiat. Un pic iesit din context, dar important totusi ca pont de croitorie asa.. nu marcati tulle-ul cu creta. Nu functioneaza, pentru ca are prea multe gauri si o sa sfarsiti ca mine pictandu-va podeaua.. :|

Multele fasii rezultate au fost prinse cu rabdare astfel incat sa imi iasa doua fustite pufoase si nostime. Treaba este relaxanta, iar la final esti asa un pic mandra de tine ca ai facut ceva dragut si in ziua respectiva. :)

Dar sa revenim la celebra noastra noapte. Ca de obicei m-am uitat stramb in anuntul activitatii si am inteles ca intalnirea si locul de start pentru alergare este undeva pe la fantana Zodiac, cea de la intrarea in parcul Carol. Bineinteles ca tot acolo i-am spus si Andreei ca trebuie sa ajunga. Ne-am uitat dreapta stanga, locul cat se poate de pustiu. Eram in mijlocul aleii centrale si asteptam sa imi reporneasca telefonul sa ma mai uit o data pe anunt, cand la un moment dat, vad intrand in parc trei persoane, in pas alergator. Trec doi pe langa noi si vad ca sunt "urmariti" indeaproape de un schelet :)). Ok mi-am zis, par sa stie unde merg. Imediat ne-am mai intalnit cu vreo 3 rataciti, la fel ca noi si dupa ce cadem de acord cu privire la locul de start, da-i si alearga. Initial si eu si Andreea ne-am tinut tutu-urile in mana, sa nu le stricam.. Dupa ce am taiat jumatate de parc si am ajuns la baza scarilor, ne-am enervat si ni le-am si "montat" si da-i alergare pe scari in sus. Nu-ti zic reactii pe drum, cred ca soldatii de la Mormantul Soldatului Necunoscut se tineau de burti de atata ras.
In sfarsit, ajungem intr-un final la locul de start, plin ochi de oameni costumati, cu echipament care mai de care mai muncit si mai amuzant.
Am intalnit-o pe Ana care s-a costumat in cea mai infricosatoare asistenta medicala :)), l-am vazut pe Flash, vrajitoare, fantome cu cearceaf pe cap, sultani, soldati, scheleti, mumii :))), era un tip infasurat in hartie igienica, nu stiu cum i-a rezistat costumul pe toata perioada alergarii, mai era unul imbracat office, in costum si cara o cazma dupa el, altul tot in costum si avea fustita, aripi de fluture, coroana si bagheta magica :))), ce mai, toate personajele din lume.
Dar sa revenim la firul povestii. Am ajuns acolo exact la fix, cat sa ne tragem putin sufletul, sa ne aranjam fustitele, sa ne prindem bine de baghetele magice, sa ne infiltram printre participanti si sa luam startul oficial cu grupul vesel.

Vreau sa-ti zic ca primul kilometru cel putin, nu m-am putut opri din ras. Nu puteam pur si simplu. Cand ma linisteam putin, mai trecea o bazdaganie pe langa mine si ne prabuseam de ras. Mai facea altul o gluma, radea toata gloata. A fost extraordinar de amuzant si ne-am incarcat bateriile cu buna dispozitie.
Poza este facuta chiar cand s-a dat startul. Pe coborarea asta, era pasul si rasul, pasul si rasul. Cate un Ha Ha la fiecare hurducatura :)

Dar cum bine se stie, coborarea este usoara.. la urcare, rasul s-a mai sters asa putin de pe chip, dar a revenit radiant in dreptul mausoleului. Toata lumea facea poze, toata lumea ne privea si zambea sau radea de rasul nostru. Se vede ca ma tineam bine de bagheta mea.

 La final se zambeste cel mai bine, mai ales cand stii ca s-a terminat "chinul".

 
 De meserie, sunt zana :) piinnng.