On top of the world

Am atatea de povestit ca nu stiu de unde sa incep. Nu am mai scris de ceva timp despre aventurile pe care le-am avut cu bicicleta. Nu am povestit de Prima Evadare, de Comana sau de Calatorie intre Cer si Pamant din salina de la Targu Ocna. Dar nu au intrat zilele in sac. O sa incep simplu, cu concursul din Sinaia - On top of the world.
*
Dimineata de sambata a inceput ca de obicei cu ceasul buclucas. Andrei, mai molcom din fire, l-a pus pe snooze; in ceea ce ma priveste, am fost in picioare imediat, cu ochii larg deschisi. Iti garantez ca o sa-i fac de petrecanie ceasului zilele astea.
*
Iesitul din Bucuresti s-a petrecut la o jumatate de ora dupa termenul maxim pe care ni-l propusesem cu o seara inainte, prin urmare un mic nod in stomac si un morcov infip usor in acel loc unde nu bate soarele - ne-au facut sa ne indoim de sosirea noastra la timp pentru startul in concursul de la Sinaia. Colac peste pupaza, am avut parte si de nitica ploaie pe drum, asa cum ii sade bine calatorului. In rest traficul lejer si drumul neted ne-au facut sa ajungem cu bine, sa ne ridicam pachetele si sa ne postam frumos in coada la start.



Startul - tin minte ca initial s-a zvonit ca startul se va da din fata Castelului Peles. N-a fost sa fie asa, in schimb am plecat cu totii un pic mai din vale, de pe Aleea Pelesului, chiar din parcarea unui restaurant local. Pentru 200 de persoane cate om fi fost, locul a fost mai mult decat generos.
Plecarea a fost brusca si in panta. Ne invartiseram de vreo 3 ori prin zona aia sa gasim loc de parcare, bine protejat sa nu ni se blocheze rotile sau mai rau, si eu fugisem repede sa iau pachetele de concurs pentru mine si Andrei. Am ajuns cu cateva minute inainte de start, cat sa ma infig si eu ca toti ceilalti in coloana, sa fac 20 de genoflexiuni pentru incalzire si this was it! Mare greseala! Primii 3 km am zis ca o sa ma descompun in plin mijloc al Sinaiei si ma uitam in jur cum ma depasesc pe rand fete si baieti, care de care mai voiosi si mai plini de viata. Pot spune, fara sa infloresc prea tare, ca imi lacrima sufletelul cand vedeam ca raman spre coada plutonului si ca se cam pierd toti in zare, fiecare pe drumul lui. Si fetele treceau frumos si dadeau din picioruse mai ceva ca iepurasii energizer, iar eu ramaneam de caruta. Si s-au tot dus.
Sa ma simt bine, am scuza ca si-a spus cuvantul si perioada de inactivitate de peste o luna.. in care singura prestare fizica a fost un traseu de bicla de 33 km si un mers agale pe nisip de 8 km. Dar totul este pentru o cauza buna!
Ma fac eu mare.

Sustinere: Noroc cu fotografii aflati din loc in loc si cu politistii de la circulatie, de la ei auzeai cate un cuvant de incurajare si de admiratie. Ba chiar si un popa, sus la cota 1400, care se uita aprobator spre oile biciclistice care urcau rampa spre el.

Punct de alimentare: unul la start (nu prea i-am inteles rostul, dar de-aia nu sunt eu organizator de evenimente ciclistice) si unul la final. Apa din bidon mi-a fost suficienta. Cu toate astea, la final, am servit un suc bun, roz spre portocaliu inchis, din fructe de goji. Am dat gata 2 pahare daca vrei sa stii :)

Traseu: traseul scurt este unul "extrem" de scurt si cand zic extrem ma refer chiar la 8 km lungime, dar diferenta de nivel este semnificativa - de 650 m. Se merge o distanta considerabila pe asfalt, in oras, iar pe la km 3 sau 4 se iese pe un drum forestier, foarte usor accidentat si ceva mai sinuos. Din punctul meu de vedere traseul este destul de bun pentru antrenament, poti sa-l parcurgi integral pe bicicleta, pe vreme frumoasa sau ploioasa, iar cand obosesti, mai dai de-un pinion/foaie, dupa caz, mai jos. Efectul de febra musculara a doua zi este garantat si ai parte si de putin aer curat. Poate chiar de-un urs.

Intamplari - cele mai multe intamplari dragute s-au petrecut in parc evident, unde mi-am petrecut aproape tot timpul de asteptare. Categoria 2 feminin a avut traseul pana la cota 1400. Categoria 2 masculin s-a dus pana sus la Babele. Mie mi-a luat cam o ora sa ajung la 1400 si vreo 20-30 de minute sa cobor, iti dai seama cat le-a luat lui Andrei si Victor sa ajunga pana sus. Ei bine iti zic eu, vreo 2-3 ore, pe care eu le-am petrecut singura cuc in oras, am trait vreo 3 momente in care am inghetat bine si vreo alte 2 momente cand m-am ascuns pe sub vreun copac sau pe sub acoperisul unui magazin sa nu ma ploua.
Dar au fost si momente dragute. Unul din ele a fost chiar veveritoaica de mai jos care s-a gandit sa traverseze si sa pozeze putin, chiar in momentul in care eram in trecere.


Un alt moment s-a petrecut chiar cand eram in parc, in timp ce ma relaxam pe banca sub un copac stufos. Cum s-a oprit ploaia, cum si-au facut aparitia oamenii ca furnicile pe aleile parcului. La un moment dat trece prin fata mea un cuplu de tineri, 30-35 de ani, iar el isi indreapta privirea spre mine, realizeaza o chestie si isi schimba directia de mers spre banca unde stateam. "Hopa! Ce o fi vrand?" Ajunge langa banca, incepe si ma intreaba de concurs, cand a fost, ce a fost, cum a fost traseul, vadit interesat si parca cu un pic de admiratie in glas, pentru ca la final sa imi zica, "Bravo! Felicitari pentru reusita", acompaniat de un zambet sincer. Mi-a facut ziua frumoasa. :)

Un alt moment s-a petrecut in zona de intrare in curtea castelului Peles, unde sunt tarabele cu suveniruri spre care m-am indreptat eu la un moment dat, dornica sa incerc o gustare dulce din alune, susan si niscaiva caramel, bine amestecate si transformate intr-un baton apetisant. Mi-am luat fericita batonul si dau sa plec din zona aglomerata. Pana sa ma sui pe bicicleta, vine spre mine un baiat de vreo 14-15 ani, ma roaga sa nu ma supar, dar cat costa o bicicleta din asta. I-am povestit putin de Kellysul meu, am schimbat vreo 2-3 vorbe si am plecat fiecare mai departe. Ii luceau ochii :)

Poze
Au fost suficiente, pentru toata lumea si am reusit sa gasesc vreo 2-3 mai reprezentative pentru toti. Inclusiv pentru Andrei, care are un "bad juju" in ceea ce priveste pozele din concursuri, de data asta a spart gheata cu cea mai buna poza de revista a lui, pe care eu, EU! am descoperit-o :)

c. Toma Nedelea - Victor spre Babele :)

Andrei la 1400 :D - poza de revista; c. Adina Popescu
Andrei la final pe platou - "ia uite ce norisori draguti in partea aiaa"
c. cine a facut-o am luat-o de pe facebook
tot Andrei la final pe platou -
"ia uite ce draguut! Ma asteapta cu medalii..
 ia sa o iau eu in directia opusa":)))))
c. idem precedenta
c. Toma Nedelea, care m-a prins in mai multe poze, merciiii
de la al mai mic la al mai mare:
eu pe un minunat loc 3, Vanessa pe locul 2 si new entry direct pe locul 1  - Maria.
Girls power! :D

Nemultumiri: Nu am avut nicio nemultumire fata de organizarea concursului. Totul a mers ceas.
Singurul lucru care a mers prost am fost eu :D dar imi revin.. promit :D

Collectibles: pai am avut ca minunatii din pachetul de concurs - o mufina gigantica, covrigei cu vin, baton energizant si numarul cu cip, la final am primit medalia de finisher, iar la premiere s-au mai alaturat si cateva produse Gerovital - o crema autobronzanta si doua uleiuri de plaja pe care am de gand sa le folosesc din plin in vara asta, DVD cu film, cupa si medalie de loc 3. Plus la fata locului au fost la discretie bere fara alcool cu arome (eu sunt fan bere cu arome) si alte mufine gigantice. M-am servit.

Concluzii: la finalul zilei.. cine este somnorosul care are poza cu curcubeul? :)


Plus toate clipele minunate pe care le-am luat cu mine :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima de 150 din an!

Brevetul de 200 de kilometri