Iarna grea

Zilele trecute m-am gasit prin Tulcea, pentru prima data si am dat o fuga sa vad Dunarea cea plina de gheata, atat de mediatizata in ultima perioada din cauza pagubelor pe care a reusit sa le produca.
Si unde puteai admira fluviul mai bine decat in port.
Aici, sloiuri uriase curgeau pe langa pontoane, lovind si zgariind "fustele" metalice. 
Unde intorceai privirea, bucatile groase de gheata incalecata pluteau cu viteza pe o apa maronie si tulbure. Pe mal, oamenii forfoteau incoace si incolo, masurandu-si fiecare pagubele. 

Eu priveam din exterior. Pentru mine era un spectacol impresionant al naturii. Pentru oamenii de acolo era " Mesterul Manole, ce reparam ziua, noaptea....". Parte din pontoane au fost avariate de gheata si au fost deplasate din pozitiile normale.
La ora aceea nu era aproape deloc miscare pe Dunare, vorbind din prisma vapoarelor, a barcilor si a salupelor. Nu era zumzaiala pe care ma asteptam sa o gasesc ci doar harshaitul lugubru al ghetii de burta pontoanelor si a vaselor care ramasesera in apa.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Prima de 150 din an!

Brevetul de 200 de kilometri