100 de lucruri pe care le-am facut in 2010 - partea a IV

Dintre toate, acum vine una din cele mai interesante parti ale anului trecut (prin urmare una din cele mai lungi povestiri, asa ca inarmati-va cu multa MUUULTA rabdare) si anume cum am prins eu putin drag de miscare si sport :) poate un pic prea mult spus miscare si sport.. mai degraba cum m-am atasat de ciclism.. Pot spune ca e vina lui Andrei, pentru ca senzatia este ca si cum el mi-a pus bicicleta in brate si mi-a zis - "urca-te si mergi".. si am tot mers

Prima Evadare 2010
16. prima evadare in Bucuresti cu numarul minunat 484 - primul eveniment ciclist la care am participat vreodata si primul concurs care a strans la un loc atat de multi concurenti  - peste 1200 de persoane. S-a recomandat ca fiind un concurs "prietenos" de cross country, desfasurat pe o distanta de 55 de km, presarat din loc in loc cu puncte de alimentare. Multumita ploii care a curs abundenta din toate partile posibile, concursul in sine nu a mai fost atat de prietenos pe cat se prefigura la inceput.. adica, sa stam putin sa cugetam impreuna.. ce ar fi fost mai usor decat sa mergi 55 de km prin padure ca zaludul in necunoscut, pe teren aproximativ plat, cu mici abateri de la linia orizontala din loc in loc, care la o adica iti puteau scoate cu mandrie si dezinvoltura sufletul din corpusorul tau neantrenat... si in plus, de ce sa fie usor cand poate sa fie complicat imi spun intotdeauna (una dintre numeroasele mele zicale..) - ploaia a contribuit semnificativ la gradul de abandon al concurentilor - aproximativ 600, printre care (SOCANT) nu m-am numarat si eu.. dintre toti cei 800 si ceva care au reusit sa termine, eu ma clasasem pe un linistitor loc 612 (din ce imi aduc aminte.).
Nu as stii din acest concurs ce parte sa va spun ca a fost mai grozava - oarele miile de cazaturi pe care le-am luat pe noroi? oare faptul ca nici macar o singura data nu m-am gandit sa abandonez? sau faptul ca am trecut fara sa ma uit inapoi printre zecile de participanti blocati pe unul din numeroasele campuri pe care a trebuit sa le traversam, opriti tocmai datorita kilogramelor intregi de noroi pe care le luasera in roti si bolboroseau cu pumnul strans spre cer? sau poate partea in care pedalam in nestire sa ajung mai repede la primul checkpoint si ma aflam in plin camp, umed si ploios, cu urme de tractor impregnate in pamantul inca relativ tare si datorita carora imi rupeam fundul pe bicicleta? sau faptul ca nu te puteai abtine sa nu le zambesti fotografilor cu gura pana la urechi chiar daca erai murdar de noroi din cap pana in picioare.. sau imbarbatarile primite la fiecare punct de control de la organizatori :D sau finalul extraordinar unde oameni pe care nu ii stiai, nu-i mai vazusei si nu mai vorbisera cu tine, te asteptau in aplauze si felicitari.
Ziua de 6 mai 2010 a fost una din cele mai frumoase zile ale anului trecut si una din cele mai tari zile petrecute outdoor.

17. geiger marathon langa sibiu cu numarul 354 - nu ca am facut mare branza la acest concurs.. dar hei! cine merge sa castige :) nu eu! asta e sigur. Dar, ma gandesc, daca e sa nu-ti reuseasca ceva, macar sa o faci cu gratie :D. Stiam ca cel mai bun lucru pe care as fi reusit sa-l fac era sa termin concursul.. Dar neantrenamentul meu, ploaia mocaneasca si inca vreo 2 detalii m-au facut sa ma opresc la urcarea obscena din mijlocul padurii si sa o iau usurel cu coada intre picioare spre oras.
dupa Geiger Marathon
Din pacate, la acest concurs am ramas cu un gust teribil de amar. Nu vreau sa comentez pentru ca nu este locul si nu sunt nici persoana perfecta pentru a face afirmatii valoroase si inramatoare (adica de pus in rama ) dar - ca organizatori.. din punctul meu de vedere, al unui necunoscator, al unui nimeni in fond, in ciclism.. ca organizator nu te grabesti sa desfiintezi primul check point doar pentru ca trebuie sa ajungi neaparat la urmatorul si ai la dispozitie o singura  masina care ar putea sa faca asta. Mi s-a parut extrem de neplacut momentul in care persoanele de la primul checkpoint se pregateau sa plece in conditiile in care noi abia ajunseseram, sa ajunga repede la checkpointul urmator cu ce ramasese din mancare si apa.. " dar mai sunt oameni pe traseu " s-a auzit cineva... la care raspunsul a venit si picat ceva de genul ca trebuiau sa ajunga pana acum. Daca nu au ajuns, oricum sunt praf, deci nu conteaza. Unul din ei a avut marinimia sa lase o sticla de apa si un platou cu dulciuri pentru cei ramasi in urma. Le-a lasat pe jos. Sticla cu apa nici macar nu mai era apa imbuteliata. Era apa de izvor cu o minunata frunza in ea. Sper ca era de izvor. Pe Andrei nu l-a deranjat, pentru ca ii era foarte sete si a baut. Dar te gandesti ca te-ai inscris la un eveniment organizat, nu faci tu experimente in spatele casei ca un tzaca de 2 ani. Daca n-as fi vazut cu ochii mei, as fi zis ca sunt baliverne.. dar asa. .. ma gandeam ca fiind un concurs cu vechime si care se respecta, sa trateze participantii macar cu putin respect. Vedem la anul poate cine stie, poate invata sa puna si putin suflet. Nu sa ii dea inainte doar cu numele.. Pacat de cei care veneau in urma. Ei erau toti cu zambetul pe buze, tragand tot inainte.

18. neuzer bike party in targu mures cu numarul 545 - a fost prima data cand am vizitat Targu Mures si va spun sincer ca mi-a placut grozav. Concursul a fost foarte fun, iar cazaturile pe care le-am experimentat au fost si mai interesante (cel putin cea din padure, in plina viteza, a fugit roata din spate si ne-am oprit, om si bicicleta, in mijlocul unei marete gropi cu noroi inaltut, caldut si foarte bine proportionat). Kilometrii multi de  mers, peisaj minunat, padurea grozava, mancare buna la final (si ce foame-mi mai era). Aici am experimentat prima saritura peste un copac cazut :)) care, spre deosebire de Andrei, la mine nu s-a soldat cu o vanataie cat jumatate din harta Pamantului. Tot aici am experimentat caracterul placut al oamenilor din zona, care ne-au facut sa radem la checkpoint :) si sa uitam de drumul obositor. Am reusit sa scoatem un binecuvantat loc 6 la feminin si nenumarat la general, dar cine mai tine socoteala :)

19. Bucharest City Marathon cu numarul 1051 - spre deosebire de tine cititorule, in acea zi de toamna mi-am miscat fundul si am dat o tura de Casa Poporului, chiar aici in mijlocul capitalei. Cata vreme oamenii abia se trezeau dimineata si alunecau incetisor din pat, noi faceam febra musculara de la incalzirea de dinainte de tura. Nu am crezut niciodata ca se pot strange atatea persoane la un eveniment sportiv in Bucuresti, dar totusi iata ca s-au strans si promit sa vina cu intariri la anul. Cat mai multe zile asemanatoare va uram.

20. Duatlon Cetatea Brasovului, la hobby feminin - cu numarul 231 - cine nu credea ca Brasovul este un oras de munte, ei bine poate sa ma asculte pe mine. Cate delusoare am urcat eu aici, cate scaricele mi-am scos pe nari si pe urechi, numai sufletelul meu stie.
Concursul a inceput cu o tura rapida de 5 km de alergat - la vale, plat, urcat scarile din spatele zidului, alergat prin parculete, iarasi plat apoi treci pe bicicleta. Iti dai seama ca fiind neantrenat, dupa 5 km de alergat numai de bicicleta nu prea iti mai arde :). Dar iata ca am trecut si de acest impediment. Am alergat/mers prima tura de 5 km, partea de bicicleta a fost foarte relaxanta (mai putin cele cateva portiuni pe care chiar a trebuit sa imping la deal bicicleta pentru ca nu prea mai asculta de picioare) apoi a doua parte de alergat, am avut parte de o plimbare lunga si atoatecuprinzatoare in care am avut timp berechet sa meditez. La Duatlon Cetatea Brasovului mi-am castigat prima medalie si vreau sa subliniez ca am muncit pentru afurisita aia de medalie! si sunt foarte mandra de ea.
Daca tot suntem in the spotlight, dorim sa ii facem cu mana ciclistului "profesionist" de la acest concurs, care a abandonat din varii motive si care a tinut sa comenteze undeva in spatele meu, ca el nu e ca "astia" (referindu-se in mod evident direct la mine si la inca o persoana care mergea pentru ca nu mai avea suflu sa alerge), care participa doar ca sa se simta bine sau ca n-au ce face acasa. Tipule, noi am terminat concursul. Pentru epic fail nu se da premiu.

*

Pe langa toate concursurile acestea care au reprezentat probabil cele mai frumoase experiente din an, mai sunt numeroasele iesiri cu bicicleta in parcuri sau la munte. Cu ajutorul ei, in tot anul 2010 am avut ocazia sa vizitez o gramada de locuri noi prin care piciorul meu nu mai calcase pana atunci.

:) Ca rezolutie pentru 2011 din acest punct de vedere? Pai sper sa vina bogat, imbelsugat si sa-mi si aduca o bicicleta, sa nu il mai fortez pe al meu frate sa mi-o dea mereu pe a lui si sa-l privez astfel de a pedala liber pe campii.. cum de altfel stim prea bine ca face.

PS. toate cele enuntate mai sus si in general in aceste pagini sunt pareri personale. Daca te simti lezat de aceste randuri este strict problema ta. Conform drepturilor omului - fiecare persoana are dreptul la propria parere. Prin urmare, comentariile dvs sunt mai mult decat bine primite :)

Comentarii

  1. Felicitari pentru concursurile de anul trecut, in special pentru faptul ca ai avut puterea si vointa sa treci linia de finish, chiar daca traseul sau vremea au fost dificile. Nu conteaza locul, ci bucuria si satisfactia enorma pe care o simti dupa ce termini un concurs, lucru pe care l-am simtit si eu la PrimaEvadare.Incearca si Medias anul asta, e un traseu foarte frumos (daca nu ploua) si organizare excelenta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pot sa spun ca am devenit putin dependenta de acel sentiment de dupa fiecare concurs. Este foarte placut sa stii ca ai depus atata efort si ti-ai depasit inca o data limita (in cazul meu cel putin). Am auzit de concursul de la Medias. Am facut un fel de calendar al tuturor evenimentelor de acest gen din 2011.. sper doar ca timpul si fondurile sa-mi fie suficiente pentru a ajunge macar la jumatate din ele :) imi doresc multe sa vedem acum cate reusesc sa fac. Merci pentru comentariu. numai bine

    RăspundețiȘtergere
  3. " sa ii facem cu mana ciclistului "profesionist" de la acest concurs, [...] care a tinut sa comenteze undeva in spatele meu, ca el nu e ca "astia" [...] care participa doar ca sa se simta bine sau ca n-au ce face acasa. Tipule, noi am terminat concursul. "

    Haaa hahaha! GTFO!

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari ca ai avut curaj si initativa sa participi la tot felul de evenimente in acest sport si hobby. Sper sa existe tot mai multe fete ca tine

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Atentie! Ma dau cu parerea:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Buzau - Lopatari si retur