Hoinar pe doua roti

Am mers de-atatea ori in Brasov si am cascat ochii la fiecare coltisor de strada, fiecare cladire, magazinas, parc, monument, caine comunitar, pisica grasa, fiecare varf de iarba si ungher, la usi vechi, caldaram, acoperis si statui, dar niciodata, NICIODATA nu am pus piciorul pe varful afurisitului de munte care strajuieste orasul. Tampa. Astfel, mi-am luat inima in dinti si inarmata cu adidasi cu talpa plata, geaca de iarna si un fular cu ciucuri, alaturi de my significant other si Boris, am urcat pana sus in varf. Am gasit de toate pe traseul aproape uscat de vantul ce batea vijelios si care, cu o noapte inainte, smulsese ceva tigle de pe case, rupsese copaci din padure si bagase frigul in oasele trecatorilor: tineri, batrani, copii, baieti cu skiuri in spate, alergatori, oameni echipati si mai putin echipati, barbati, femei, fete in paltonas, fustita si pantofi cu toc. Puzderie de suflete care profitau de soarele frumos si cerul albastru. Plimbare scurta, lej

Si iata-ma la aproape 4 ani de la prima mea bicicleta , ma aflu in postura fericita de a ma bucura de cea de-a doua minune a lumii - o cursiera! Nu iti voi spune cat am asteptat una d-asta si cat m-am perpelit sa aleg ceva. Ideea imi incoltise inca din primavara lui 2014, cand am avut ocazia sa ma bucur de o cursiera de carbon Bianchi, usoara ca un fulg si vitezomana rau, alaturi de care am facut o frumoasa tura de peste 100km, cea mai lunga plimbare de pana acum. Ana incepuse de ceva timp sa-mi spuna ca pe dirtbike.ro se gasesc multe modele de vanzare pentru inaltimea mea si ca nu o sa am probleme sa-mi gasesc ceva repede, ceea ce, sa fiu sincera, chiar s-a intamplat. Cu ajutorul ei si al lui Mircea, care a contribuit serios la buna alegere a minunatei, sunt azi cu frumusenia in sufragerie, dandu-ma cu parerea unde o mai agat eu si pe asta! Fii fara grija, deja mi-au venit vreo doua, trei idei. :) Acum il astept pe dl. soare, cand mai doreste si mai pofteste sa-si faca apariti

Nu e chiar o chestie noua faptul ca din cand in cand ( cand imi aduc aminte ), mai dau o tura pe la Centrul de Transfuzie Sanguina din Bucuresti, de pe strada dr. Felix, la Victoriei. Se ajunge usor cu metroul si apoi pe jos, printre blocuri, iar faptul ca programul incepe de dimineata de la 7:30 ma ajuta si sa nu intarzii ( prea mult ) la serviciu. Prin urmare, la minim 90 de zile ( in cazul meu la mult mai multe zile ) pot sa merg sa dau ce am mai bun in mine - sange . Lucrurile se desfasoara cu rapiditate, nu trebuie sa astepti mult sa-ti vina randul, sunt multe cabinete deschise, iar persoanele care te "proceseaza" sunt deja invatate cu acest flux minunat, astfel incat treaba merge fluent. Evident, daca ai nenorocul sa nimeresti intr-o zi de luni ( cand am vazut ca e ceva mai plin ) sau in zilele in care se mai fac diverse campanii pe la televizor si in general in presa, atunci da, iti pierzi cu usurinta 2 ore din timpul tau sa poti sa ajungi sa donezi. Dar de cele ma

Frumoase zile, frumoase evenimente, frumosi oameni :) La patru zile de la Revelion, mi-am itit capul din zapada si va urez un an minunat! Haideti sa ne mobilizam, ca avem multe lucruri interesante de facut, de vazut si de experimentat in 2015! :) imagine preluata de pe bccclub.org P.S. Haide odata primavara!

Am inceput anul 2015 pornita, cu un antrenament de alergare, nu de alta dar sportul acesta il cam inchisesem in dulap cu cheia si nu mai facusem o alergare, lunga sau scurta, tocmai din noaptea de Halloween ( da, nu ti-am povestit despre ea. Am fost cu Ana si Mircea, costumati, sa alergam in parcul Carol :) iese bine de fiecare data, ti-oi povesti intr-o zi cu soare ).  Mi-am luat prin urmare inima in dinti si ghetele in rusac si pentru ca vremea de afara nu parea a fi foarte prietenoasa si nici starea mea de sanatate prea infloritoare ( multumita racelii grozave de care am avut parte in jurul noptii de revelion ), m-am hotarat sa merg sa alerg eu frumos pe banda la sala de sport pe care o frecventez ( ah, e chiar tare! un loc fara fite si figuri, cladita doar pentru sport si pentru redarea increderii in fortele proprii. Iar angajatii sunt super prietenosi! Da stiu, o sa-ti zic si despre asta la un moment dat ).  PE banda. Teribila inventie. Prima experienta? Sa-ti zic!