Povestea lui Cros invers

Chiar daca am gasit foarte putin timp pentru a scrie pe blog, asta nu inseamna ca am dus lipsa de activitate in ultima perioada. Departe de mine acest lucru. Ba parca toate lucrurile se ingramadesc asa, care pe usa, care pe geam.
Ultima indeletnicire sportiva "colectiva" a fost acum aproape 2 saptamani, la un cros caritabil initial de BGS si care s-a desfasurat in parcul Tineretului - Cros invers.
Probabil te minunezi de numele evenimentului, dar a fost cat se poate de potrivit, pentru ca aproape toate lucrurile au fost anapoda - tricoul de concurs se purta pe dos, numarul de pe tricou era invers, iar intreg traseul lung de numai un kilometru, il alergai.. cu spatele :)
Nu-ti spun cat de nostima a fost toata experienta si contrar asteptarilor, au fost doar vreo 2 persoane care nu au avut ochi suficienti la ceafa si s-au rostogolit pe caldaram. Restul, am facut fata cu brio incercarii.

Inainte de alergare, in plina forma si cu avant pionieresc
Puzderie de lume s-a adunat in parcul Tineretului, la intrarea dinspre Sincai, pentru putina miscare in aer liber si pentru a contribui la donatia organizatorului. Ideea era ca pentru fiecare persoana care termina de alergat un km cu spatele, organizatorul va dona 10 euro pentru ajutorarea celor 3 copii cu probleme speciale. Prin urmare, s-au strans foarte multi oameni dornici sa ajute si sa se distreze in acelasi timp.
Am vazut si o peruca albastra pregatindu-se pentru traseu.
A venit si televiziunea. 
Dupa o incalzire de vreo 5 minute, in care am reusit sa ne dezmortim oasele si sa punem sangele in miscare, ne-am aliniat cu totii la poarta la start, evident cu spatele :)
Te incerca un mix de simtaminte - teama sa nu cazi, ambitia sa alergi repede sa ii depasesti pe ceilalti, nerabdarea pentru necunoscutul ce se anunta a fi incercarea asta, cu zambete largi peste tot.

Si s-a dat startul.
Contrar asteptarii mele, sa alergi cu spatele este chiar foarte solicitant. Pe langa faptul ca trebuie sa te uiti tot timpul in spate, sa nu dai peste cineva, sa nu te impiedici, sa nu.. sa nu.., trebuie sa te mai uiti si in fata, sa te feresti de cei care nu se uita in spate :)) te-ai prins ce vreau sa zic, chiar daca e mai incalcita fraza.
Ideea este ca a fost un cros teribil de amuzant si datator de febra musculara grava, ceea ce m-a facut sa trag concluzia ca ar fi indicat sa mai fac un antrenament de genul asta pentru ca aparent este propice pentru identificarea muschilor pe care nu stiai ca ii ai, sau ca ii folosesti vreodata.

La final nu au fost multi care sa te imbarbateze si sa-ti ureze felicitari ca ai terminat, dar au fost multi care s-au bucurat ca au terminat cu bine si radeau cu toata fata.
Ultimul a trecut linia de sosire un mosulet care a mers cu spatele tot traseul, cu punguta de cumparaturi in mana.

Am avut parte si de o serie de collectibles de la organizator si sponsorii evenimentului, cum au fost tricoul cu numarul (pe care apropo, l-am pastrat :P), un salam sasesc, apa, un croissant cu visine si vanilie parca, pe care mi l-a decimat Andrei :) si poze frumoase.

La final, toti cei care au participat la cros, puteau sa lase un mesaj cu vopsea pe unul din cele 3 tablouri handmade pregatite pentru copii care beneficiau de ajutorul financiar. M-am strecurat si eu intr-un colt vesel :P


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Povestea brevetului de 600 de kilometri - ziua 1

Prima de 150 din an!